Interactiuni

Posts Tagged ‘memorii

A murit Bartolomeu Anania!

with 3 comments

Omul nu era un sfint, dimpotriva. Se pare ca a avut afinitati legionare – ceea ce i-a si adus vreo sase ani de inchisoare in perioada comunista. Si totusi, in pofida anilor petrecuti la Aiud, a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. Nici una din aceste perioade ale vietii sale nu au fost clarificate pina acum de catre surse independente, fara a lasa loc indoielii.

Nici un om modern nu era. Opiniile sale in privinta legaturii intime dintre Stat si Biserica Ortodoxa (plus propunerea explicita de a introduce locuri speciale in Parlament pentru cei 27 de membri ai Sinodului BOR) m-au enervat de multe ori. Dar l-am apreciat cind si-a schimbat diametral opinia si si-a impus in Sinod ideea ca preotii trebuie sa aleaga intre Biserica si politica. Insa iarasi, m-a enervat opozitia lui fata de abrogarea articolului 200 privind incriminarea homosexualitatii.

Si totusi, vreau sa spun ca Bartolomeu Anania a fost mai mult decit atit. A fost un intelectual in sinul BOR, si – iertata-mi fie indrazneala! – unul dintre putinii intelectuali adevarati pe care ii mai poti gasi astazi pe acolo. A fost omul pe care sentimental l-as fi dorit in fruntea BOR, desi rational stiam ca Daniel e un manager mai bun si cu o minte mai deschisa. A fost omul despre care nu stiam foarte mare lucru, pina ce acum doi ani, primind cadou de Craciun Memoriile sale, am fost fascinat de scriitura lui. Dumnezeu sa-l ierte!

Nu vreau sa termin postul de fata fara a adresa un ‘Chapeau!’ lui Vaisamar.

Un fragment esential dintr-un dialog fascinant. Merita sa ascultati 9 minute:

Reclame

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 31, 2011 at 10:35 pm

…că n-am avut timp!

with one comment

Imi vine sa urlu atunci cind aud unii „intelectuali fini” cum se pling de cit de mult muncesc ei, sarmanii, si cit ar dori sa duca o viata de… cioban! Iata cam ce inseamna viata de cioban (dincolo de partea hazlie, exista si ceva tragic aici). Valeriu Anania povesteste, in „Memoriile” sale, despre intilnirea cu un oier in munti:

„Baciul m’a ospatat cum se cuvine si vorbea trebaluind prin ceair si nu statea o clipa locului, strecurind casul, fierbind zerul, incercind sa dreaga săcoteile rupte si bombanindu-si fata ca n’a avut grija de ele.

– Ciobania e meserie grea, parinte, zicea el, nu cum spun unii ca noi nu facem altceva decit sa cintam din fluier si sa numaram stelele. Pe mine m’a facut mama la stina si am crescut intre oi, si tot la oi am imbatrinit si n’am avut o zi de odihna si socoteam fătatul țurcanelor pina’n vremea de a-mi zice rugaciunile si uite-asa am tinut ce se vede […] eu intr’o parte, la stina, muierea acasa, cu ale ei, cu torsul si țesutul, ca si ea venea la mine tot pe fuga si nici n’o vedeam bine si o rezemam, asa, de cite un fag, si uite-asa ne-am facut copiii, ca n’am avut timp.” (Valeriu Anania, Memorii, Polirom, 2008, p. 87)

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 21, 2009 at 10:42 pm