Interactiuni

Posts Tagged ‘patapievici

Patapievici

with 3 comments

Scurt, ca nu e timp: nu-l credeam pe Patapievici – care inca imi este drag, oricite prostii politice a facut – in stare de asa ceva. Sa spui tu, un intelectual de marca, despre existenta unei casete in care lui Geoana i se face sex oral si sa nu dai nici o proba, ba mai mult, sa fii contrazis de unul din propria ta echipa… Foarte urit! Sint uluit si inca nu imi revin.

Written by Andrei Stavilă

decembrie 10, 2009 at 2:48 pm

Patapievici, despre discursul ofensator

with 7 comments

Lupta impotriva unei noi forme de cenzura:

„Teza pe care o sustin impotriva regulii „don’t be judgmental‘‘ este ca dreptul la critica trebuie sa fie neingradit, iar modalitatea criticii, nici ea, nu trebuie sa poata fi in vreun fel limitata. Dar, daca admitem dreptul la critica nelimitata, trebuie atunci sa admitem si dreptul la existenta al discursurilor ofensatoare. Fara acest drept nelimitat la critica, nu exista nici progres moral, nici progres intelectual. Costul progresului moral si intelectual este spulberarea confortului sufletesc, care se bazeaza pe conformism. Totul trebuie sa poata fi supus criticii, inclusiv convingerile noastre cele mai scumpe. Iar acest lucru, recunosc, este ofensator. Dar e pretul pe care trebuie sa-l platim. Teza mea este ca, de dragul libertatii, al autenticitatii si al progresului intelectual, trebuie sa aparam dreptul la existenta al discursurilor ofensatoare. Ofensatoare nu doar pentru altii, ci mai ales pentru noi. Ofensatoare nu doar la adresa ideilor pe care le dezaprobam, ci in special la adresa valorilor pe care le pretuim.

(…)

Dar de ce ar fi rau sa faci, in dezbaterea publica, judecati? In primul rand, pentru ca, se considera, a face judecati inseamna a discrimina, iar noi, oamenii civilizati, militam pentru o societate a non-discriminarii. In al doilea rand, pentru ca judecatile ofenseaza. Judecatile ofenseaza, ni se spune, atat daca se refera direct la oameni, ca persoane, cat si daca se refera la valorile in care oamenii cred, ori de la care acestia se revendica. Problema, se pare, este sensibilitatea oamenilor, care ar trebui protejata prin suspendarea benevola ori interzicerea silita a judecatii. Acest punct de vedere, in opinia mea, este deopotriva gresit in ordine morala, fals in ordine logica si periculos din punct de vedere social.

(…)

Dreptul de a ofensa pentru care militez nu este nici dreptul de a jigni, nici o licenta pentru defaimare. Revendic acest drept in domeniul criticii. Critica poate fi si artistica, nu doar intelectuala. Critica poate imbraca si hainele malitiozitatii, glumei, canularului ori sarjei. Din punct de vedere juridic, cred ca se poate distinge o critica ofensatoare de o jignire sau o defaimare. In viata de zi cu zi, daca exista buna-credinta, cred ca se poate deosebi in mod rezonabil intre obiectie si injurie. Si anume, ceea ce separa critica de injurie este continutul rational. Critica este in esenta o judecata bazata pe argument, in timp ce injuria este exprimarea unei vehemente emotionale, fara suport analizabil rational.”

Articolul intreg aici. Uneori e tonifiant sa observi ca o ideologie care devine dominanta (de data asta, „political correctness”) nu este, ipso facto, o ideologie buna, sau bazata pe principii morale sigure.

Written by Andrei Stavilă

septembrie 7, 2009 at 1:25 am

Ungaria, my love (7). Civilizatie sau frumusete?

with 4 comments

Ma obsedeaza intrebarea pe care am citit-o mai demult in cartea lui Horia Roman Patapievici, „Omul recent ” (intrebare care, daca nu ma insel, ii apartine lui Andre Scrima): „Ce se pierde atunci cind ceva se cistiga?”. De multe ori imi pun problema asta, iar acum doresc sa o situez intr-un context poate nu asa de inalt intelectual, dar important pentru mine: ce pierdem atunci cind cistigam un grad sporit de civilizatie?

Raspunsul timid pe care incerc sa-l dau: pierdem din bucuria de a trai si din frumusetea vietii. M-am gindit la asta in ultimele zile, cind am avut norocul sa vad pentru prima data, in cei trei ani petrecuti in Ungaria, cum ninge frumos, ca in povesti, cum se depune un strat serios de zapada, trezindu-mi amintirile frumoase din copilarie. Din pacate insa bucuria a durat putin, si oricum pentru a o trai trebuia sa te fi trezit la 7 dimineata. Dupa ora asta, lumea iese in fata trotuarelor si curata zapada, apoi arunca sare, iar masinile primariei intra imediat in functiune. In doua ore nu mai ramine nimic. Mai vezi zapada doar pe acoperisul caselor sau in copaci.

img_5492-640x480 img_5496-640x480 img_5487-640x480

Relevant insa este faptul ca, tocmai din acest motiv, parintii destul de grijulii sa-si fericeasca odraslele ies dimineata, intre 6 si 7:30, inainte de a pleca la servici, cu saniile si toti plozii dupa ei: masini nu prea sint la ora asta, asa ca strazile mai laturalnice sau cele din zonele rezidentiale se transforma intr-n derdelus mai degraba nocturn: citeva clipe de bucurie pentru copii si parinti, clipe care, din nefericire, nu se vor intoarce decit – cine stie! – peste citiva ani. Poate asta este si explicatia faptului ca, in Budapesta, copiii nu prea stiu ce inseamna „om de zapada”, si nu cred ca multi au vazut unul…

img_5484-640x480 img_5485-640x480 img_5490-640x480

Stiu, e important sa fim civilizati si aceste rinduri nu sint un protest impotriva bunului simt. Daca prevenim astfel caderea unui singur batrin pe trotuar, e imperios necesar sa curatam trotuarele. Daca prevenim accidentele rutiere scotind imediat lamele pe strada, primaria trebuie sa-si faca treaba. Stiu, iarasi, cit de greu este in Bucuresti cind ninge si autoritatile sint luate pe nepregatite. Nu vreau sa spun decit ca, in timp ce cistigam in civilizatie, pierdem din bucuria si frumusetea vietii de zi cu zi. Probabil o pierdere necesara – dar asta nu ma face mai putin trist.

Written by Andrei Stavilă

februarie 27, 2009 at 12:41 am