Interactiuni

Posts Tagged ‘prieten

Prieteni, prietene

leave a comment »

Citi prieteni aveti? Si de ce prietenia intre fete e altfel decit cea intre barbati (am intrebat-o pe Alina de citeva ori, dar nu m-am lamurit)? Alin Fumurescu scrie ceva despre asta aici.

Mama, ce visez o dezbatere inflacarata aici, asa cum au fost altele 🙂

Reclame

Written by Andrei Stavilă

octombrie 19, 2008 at 10:41 pm

Publicat în Gânduri

Tagged with , , ,

La multi ani, Alin!

with 4 comments

0792perioadaliceuluifaradataalin-si-andrei-cantand.jpg dsc02350.jpg

Am invatat impreuna cum sa mizgalim linii pe hirtie: intii drepte, apoi culcate, si pe urma oblice. Au urmat bastonasele, prima litera a alfabetului, primirea cravatei rosii de pionier la Cetatea Neamtului, intrarea in clasa a cincea la „Negruzzi”. Pe urma cartile citite si discutate (parca „Sera” de Brian Aldiss a fost printre primele, nu?). Liceul, cu primii doi ani in care am fost „cumintii” clasei, pentru ca mai apoi sa ne dezvirgineze „Garofita” si „Zoiosu'”… Si muntii pe care i-am urcat impreuna (in Apuseni mi-a placut cel mai mult!). Si olimpiada la romana dintr-a unspea cind l-am chemat la o sedinta de spiritism pe Eminescu, de ne-au scazut astia nota la purtare mai rau decit batausilor liceului, si apoi – cum as putea sa-l uit? – „Saprosan”-ul, prima revista din Romania editata in intregime de liceeni, si necontrolata de directiunea liceului (la care Marian a avut o contributie extraordinara)… Am intrat apoi la facultate, ne-am exersat amindoi nervii cu jeanpierre, le-am explicat noaptea politistilor la Constanta ca plaja nu este totusi granita si noi nu am fugit in Turcia, ne-am baut bursele pe o luna intr-o noapte intreaga in care am colindat, programatic, toate barurile din Copou. Am pierdut oameni dragi: pe profa de filosofie Rodica Vosniuc, la mormintul careia ne intilneam o vreme in fiecare luna sa bem o sticla de vin. Pe dirigul nostru, proful de romana Gheorghe Antoce, care intotdeauna ne scapa din bucluc si care s-a stins rapid in urma unui cancer pe creier. A murit bunicul lui. A murit si bunicul meu. A murit Catalin Bicu.

042sfirsitulclaselorprimare-22061989.jpg 094m-tiifagarasvfmoldoveanu11082000.jpg 0838ziuameaacasa25111997.jpg

De patru ani a plecat din Iasi. La citeva luni l-a urmat si Raluca, si un timp m-am simtit despartit de mine insumi. Apoi mi-am impus sa accept situatia, faptul ca asta e lumea in care traim, o lume care ne arunca pe toti in cele patru zari. Il vad rar de atunci, cam de doua ori pe ani. Ceva din mine s-a dus la Bucuresti cu el – si totusi, intr-un mod ciudat, ma simt implinit. Iti multumesc, Alin, pentru ca ca am crescut impreuna, pentru ca mi-ai fost prieten o viata intreaga, pentru ca pentru mine definitia prieteniei se leaga de numele tau. Si chiar daca te vad asa de rar, chiar daca vorbim rar pentru ca tu nu prea ai chef de telefoane si mailuri lungi, chiar daca nu vei citi acest post pentru ca din principiu nu citesti bloguri, eu tot vreau sa iti urez, din toata inima, „La multi ani!” si la inca de 30 de ori 30!

Written by Andrei Stavilă

februarie 21, 2008 at 8:41 pm