Interactiuni

Posts Tagged ‘proprietate privata

Gasit “Strada Privata”. Nu-mi trebuie nici o recompensa.

with 10 comments

Am vazut de curand un film (“Breaking and Entering”) pe care nu il recomand neaparat decat daca nu aveti altul la indemana (asta nu vrea sa spuna ca este un film prost, ci doar ca putea fi facut ceva mai bine pe ici pe colo “prin punctele esentiale”). Una peste alta,  un schimb de replici mi-a ramas in minte si le repet si aici (desi nu mentionez numele exact al personajelor ca sa para mai Beckettian ):

“Personaj 1 (cel gras, “moral” si intelept, trecut prin viata etc): Ce ai mai facut tu cat timp nu ai fost la scoala? Inapoi la furtisaguri si la sterpelit? Vezi tu, lucrurile nu sunt doar lucruri. Lucrurile sunt mereu lucrurile cuiva. Masina e masina lui Jack pentru ca a muncit pentru ea. Haina ta Prada, e haina Prada a amicului Kevin (inainte a fost a lui). Pot sa vad cum iti ticaie rotitele in cap. Haina lui Prada a apartinut domnului Prada.

Personaj 2 (cincisprezece ani, refugiat din Serbia  cu tatal mort (impuscat), cu mama croitoreasa):  dar inainte de asta?

Personaj 1: Inainte de ce?

Personaj 2: Inainte de a fi a domnului Prada a apartinut femeii care a facut-o fiindca mama face asta… face haine pentru alti oameni, munceste ca un rob pentru alti oameni. Sau cum este atunci cand prizonierii fac trenuri? Ale cui sunt trenurile?”

Ne-am mutat intr-un orasel mic, mic  in care mai mult de 90 la suta dintre cladiri sunt case particulare elegante, confortabile, departe de zgomotul turistilor din Florenta  dar destul de aproape in cazul in care chiar simti nevoia sa faci o baie de multime. Noi suntem printre putinii care stau la bloc.  E liniste si pace si mult verde (iar dealurile Toscanei ne inconjoara din toate directiile). Oamenii din oras se cunosc toti intre ei si nu am auzit de vreo spargere, furt sau altele de genul. In aceasta „oaza de liniste” imi scot eu cainele la plimbare. Intr-o zi dau peste o strada „interzisa”. Asa ca trebuie sa o ocolesc. Este o strada privata.

[click pe fotografii pentru a le mari]

O  strada nu este doar o strada (cum credeam eu) ci este strada cuiva, la fel cum „masina este masina  lui Jack”. Nu ma deranjeaza ca ocolesc, dimpotriva, ma bucur ca merg fara masina (stiti ca mersul pe jos ca si baile „fac piciorul mic” ! ) insa ceea ce nu inteleg este tocmai conceptul de strada privata. Inteleg  ca e interzis sa intri in piscina privata a omului; sa te asezi la masa lui din sufragerie si sa-i cauti prin frigider; sa ii iei masina pana la primul supermarket dar sa nu treci pe o strada? Inteleg ca sunt o multime de lucruri ale cuiva asa cum casa mea e casa mea; masina mea e masina mea; periuta mea de dinti e a mea; cana mea de ceai e a mea; betisoarele cu care ma curat in urechi sunt ale mele (ca sa nu mai vorbesc despre batista de sters nasul care cu siguranta este un obiect de uz strict personal!). Dar what on earth e aia „strada privata”, „sat privat”, „oras privat”, „tara privata”? De ce intr-un orasel atat de mic si safe (unde toti se cunosc si se saluta pe strada, la brutarie si la carciuma) ai nevoie de o strada privata si sa interzici accesul pe ea ?  Care e rostul (in afara de dorinta de achizitiona orice se poate achizitiona)?

Reclame

Written by arankas

martie 9, 2010 at 12:54 pm