Interactiuni

Posts Tagged ‘Romania

Cum isi face campanie domnul Basescu in Secuime

with 7 comments

[Nota: campania electorala are unele dimensiuni total ignorate de media centrale romanesti, prea ocupate poate cu subiectele „mari” de campanie, precum parerea actualului presedinte despre cum a fost sau nu domnul Antonescu aproape de sotia sa in momentele grele. Una din aceste dimensiuni necunoscute a fost sesizata perfect de George, autorul postului de mai jos si, evident, autorul invitat al „Interactiunilor”. Multumim, George, si te mai asteptam!]

Modul în care a decurs campania electorală din această toamnă ar trebui să ne îngrijoreze. Evident, oameni diferiţi au priorităţi şi temeri diferite, dar cred că, în ciuda diferenţelor, există motive serioase pentru un consens în această privinţă. Mai întâi, atmosfera în care se desfăşoară disputa politică este sufocantă. Instituţiile statului, care ar trebui să asigure un cadru decent pentru o asemenea competiţie, nu-şi fac treaba. Nu înţeleg, de exemplu, cum este posibil ca toată lumea să „asculte” pe toată lumea, inclusiv în clădirea Parlamentului, fără ca procuratura şi SRI-ul să ia măsuri vizibile. Dacă ne îndepărtăm de zona de responsabilitate a statului, nu scăpăm de probleme. Presa a devenit şi ea teren de luptă. Nu e o problemă că un ziar sau o televiziune îşi asumă o linie politică. Este însă o problemă dacă nu şi-o asumă explicit şi cu argumente, dacă atacurile se desfăşoară în imersiune, doar cu un vag periscop, ici şi colo, peste centură.

Apoi, ce ne „oferă” candidaţii? Un spectacol de rinocerizare, de bătălie greoaie, zdrăngănită, de blindate tâmpe care, evident, nu iau prizonieri. Populism şi oportunism, slalom printre temele importante, ritualuri de curtare a unei „majorităţi morale” inventate ad hoc – muncitoare, cinstită-deci-nedreptăţită, vag naţionalistă, creştin-ortodoxă.

Chiar şi în lateralul discursului, simptomele sunt similare. Despre această zonă este postul de faţă – şi nu l-aş fi rugat pe Andrei să-l găzduiască dacă nu mi s-ar fi părut o temă importantă. Iată despre ce e vorba: Preşedintele în exerciţiu doreşte să fie reales. Cum ne convinge? Pentru electoratul român, tema centrală este, în mod anormal, referendumul. Nu cred că aşa se discută o temă fundamentală, cum este reformarea instituţiei-nucleu a statului. Passons. Pentru electoratul vorbitor de maghiară din Secuime, domnul Băsescu are însă un alt mesaj, şi acesta ciudat în felul său. Domnul Băsescu îşi face campanie folosindu-se de imaginea fostului – şi probabil viitorului – premier al Ungariei, Viktor Orbán (sursa).

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (mulţumiri, C) spune aşa:

„Orbán Viktor în tabăra de la Tuşnad: „În turul al doilea aş vota pentru Traian Băsescu”.

„De ce am aştepta până în turul doi?”

Ce este ciudat aici este că domnul Băsescu vrea neapărat să sugereze o strângere de mână (care NU există – atenţie la mâinile lui VO) care să-i aducă voturi. Ciudat, pentru că românilor domnul Băsescu le transmite un mesaj la limita naţionalismului, iar în această imagine apare cu un personaj politic care nu este cunoscut ca un mare admirator sau prieten al României. În timpul guvernării lui VO, relaţiile româno-maghiare au fost adesea tensionate, de ex. pe tema cetăţeniei (nu iau o poziţie, ci observ un fapt). Pe de altă parte, în timpul guvernării socialiste de la Budapesta şi a guvernului Tăriceanu la Bucureşti, au exista şedinţe comune de guvern (de ce nu mai sunt?) şi lucrurile au progresat. Este oare domnul Băsescu oportunist folosindu-se de o imagine care să placă secuilor, chiar dacă este în contradicţie cu discursul său pentru restul populaţiei? Dacă ne uităm pe spatele fluturaşului, lucrurile nu se clarifică.

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (aceleaşi mulţumiri):

De ce să îl votăm pe Băsescu?
1. Pentru că el este politicianul care ştie cel mai bine ce înseamnă automia locală. Ca fost primar, Traian Băsescu ştie că deciziile trebuie luate acolo unde trăiesc cetăţenii; nu la Bucureşti trebuie hotărât ce e bine pentru comunităţile locale.
2. Pentru că el este singurul politician care în cursul vizitelor sale în Secuime niciodată nu a avut mesaje naţionaliste sau xenofobe, dimpotrivă, a vrut să asculte omul simplu, maghiar şi român.
3. Pentru că după ce a promis că miniştrii PDL vor veni cu proiecte cuprinzătoare în judeţul Covasna, acest judeţ a primit în 2009 mai mulţi bani decât în cei patru ani anteriori luaţi laolaltă.
4. Pentru că Partidul Democrat-Liberal, ca şi FIDESZ, face parte din cea mai mare familie politică europeană, Grupul Popular, şi este capabil să creeze un puternic pol de dreapta european.
5. Pentru că Orbán Viktor, preşedintele FIDESZ, crede că Traian Băsescu este acel şef de stat cu care se poate colabora cel mai eficient în vederea consolidării relaţiilor dintre România şi Ungaria, respectiv între maghiarii şi românii din Transilvania.

1. Este un citat, probabil, din Caragiale. Sau Urmuz. Nu comentez prestaţia domnului Băsescu la Primăria Bucureştiului. (Să notăm doar că cel mai mare oraş al României este doar pistă de accelerare electorală pentru mai toţi primarii. Rezultatele se văd, se respiră etc.) Dar mă întreb despre ce autonomie se face vorbire aici? Despre cea în dreptul căreia Preşedintele României a notat apăsat – şi deloc diplomatic – „niciodată” când vizita Budapesta? Iar dacă deciziile nu se iau la Bucureşti, atunci de ce se laudă domnul Băsescu că şi-a trimis miniştrii să asfalteze prin Covasna (la 3.)? Miniştrii şi banii nu au venit de la Cucuieţii de Ciuc. O mână îşi păstrează reflexele centraliste, ca în Dr. Strangelove?

2. – Poate că e ceva adevăr în afirmaţia: “domnul Preşedinte vorbeşte omului simplu”. Am menţionat deja că populismul domniei sale – şi al celorlalţi candidaţi cu şanse – mă irită. Totuşi, dacă îmi aduc bine aminte, domnul Băsescu la Tuşnad a insistat să fie el ascultat. Să fiu clar – naţionalismul din Secuime nu mi se pare mai sănătos doar pentru că e unul minoritar. E bine aşadar că Preşedintele merge acolo, dar maniera de dialog a domnului Băsescu nu e cea mai fericită.

5. – Este o enormitate. Orbán va avea un discurs mai agresiv la adresa României, mai ales dacă intră la guvernare cu extrema dreaptă, iar Băsescu este cel care l-a trimis pe Preşedintele Republicii Ungare la plimbare în martie, ceea ce nu a fost tocmai un act de prietenie (nici maniera Preşedintelui maghiar de a-şi aranja vizita neoficială în România nu a fost una amicală, dar una-i una, alta-i cealaltă).

Cam atât. Este doar un exemplu periferic de Newspeak electoral românesc. Poate ajută, unii zic asta despre exemple.

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 17, 2009 at 7:07 am

Un medic universitar roman, despre homosexualitate

with 17 comments

Disclaimer: autorul acestui post sustine dreptul oricarei fiinte umane la demnitate si cautarea propriei fericiri. Publicarea citatului de mai jos – in ciuda socului pe care il poate provoca unora, asa cum subsemnatul insusi a fost socat – se justifica prin efortul important de a expune public prejudecatile privind sexualitatea umana, cu scopul de a cunoaste in amanunt logica (sau lipsa logicii) unor actiuni concentrationare cu efecte grave asupra unor oameni nevinovati (si sanatosi).

In anul 2004, prof. dr. Roxana Chirita era sefa Sectiei V de la Spitalul de Psihiatrie „Socola” din Iasi (e posibil sa mai fie si acum, nu stiu!). Iata ce declara cotidianului „Ziarul de Iasi” cu doar cinci ani in urma:

„Potrivit studiilor de specialitate, homosexualitatea poate avea cauze biologice sau biochimice. Practic, la homosexuali s-au descoperit modificari de structura cerebrala, cromozomiala sau hormonala. „In afara modificarilor biologice care, pina la urma inseamna patologie, adica boala, exista si componenta psihica. Un baiat violat in copilarie are mari sanse sa devina la rindul lui homosexual. De asemenea, o mama hiperprotetica si autoritara care il inhiba il va transforma intr-un «prieten» al femeilor si nu intr-un iubit. De aici si relatia de prietenie pe care o vedem, in filme, dintre homosexuali”, mai spune prof.dr. Roxana Chirita, care este de parere ca aceste persoane trebuie sa se trateze. „Tratamentul consta in terapia comportamentala, terapie valabila si in cazul alcoolicilor. Aceasta consta in obtinerea unui reflex de deconditionare. Practic, persoanei in cauza i se administreaza o substanta chimica care ii produce o stare de greata, aceasta fiind asociata cu imaginea unui cuplu homosexual care face dragoste. Conditia este ca barbatul respectiv sa doreasca sa se trateze”, a mai explicat dr. Chirita.”

Articolul poate fi citit in intregime aici. Citeva observatii:

1) Cu siguranta iubirea si atractia fizica au cauze „biologice sau biochimice”, cum spune d-na Chirita. Teoretic o stim cel putin de la Schopenhauer, care era convins ca iubirea e arma pe care o foloseste natura sa ne fraiereasca pentru a ne perpetua specia. Insa medicul nostru pare sa considere ca respectivele cauze „biologice sau biochimice” sint bune in iubirea hetero si rele in cea gay.

2) Ca o consecinta a punctului (1), depresia profunda in urma unei iubiri hetero neimpartasite ar fi ok, cea aparuta in urma iubirii homo neimpartasite e caz clinic.

3) Desi pe la inceputul artticolului medicul iesean recunoaste ca homosexualitatea nu se mai studiaza in facultatea de medicina si nu mai este considerata boala in lumea medicala, D-na Chirita spune in final ca parerea ei e alta: e boala, trebuie tratata. Contesta intreaga comunitate a medicilor, cum ar veni. Poate primeste Nobelul pentru un tratament revolutionar, cine stie!

4) In acelasi paragraf, iubirea heterosexuala este considerata ca avind cauze normale, comparativ cu iubirea homosexuala, pe care nu o pot experimenta decit exclusiv aceia care au avut relatii nefericite cu femei sau au fost abuzati sexual in trecut. As dori tare mult sa imi citeze d-na doctor studiile stiintifice pe care isi bazea aceasta afirmatie.

5) De observat – si poate acesta e lucrul cel mai socant – ar fi caracterul medieval al „tratamentului medical” pe care il foloseste d-na Chirita. A, esti homosexual? Nu-i nimic, te tratam, te punem sa te uiti la filme porno cu homosexuali si iti dam ceva sa-ti borasti si matele din tine!!!! Ma intreb ce tratamente moderne foloseste d-na Chirita pe schizofrenici, de pilda. Nu m-ar mira sa existe la Socola cutii intregi de lanturi, bite de baseball, sobolani si lipitori…

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 6, 2009 at 11:14 pm

Dupa 20 de ani…

with 5 comments

Nu, nu este vorba despre Cei trei muschetari… La 20 de ani de la Revolutie, ne-am dat seama ca l-am injurat degeaba pe Silviu Brucan pentru profetia lui crunta: Romania mai are nevoie de alti 20 de ani, si apoi inca 20, si tot asa mult, mult mai departe pina cind – DACA se va intimpla si asta – va ajunge din urma tarile (nu, nu bogate, ci pur si simplu) normale. Chiar ma gindeam la un moment dat ce as putea spune cu ocazia acestei aniversari pe care nici nu stiu cum sa o privesc, altfel decit cu un ochi rizind si altul plingind. Dupa ce am citit postul recent al lui Cezar, mi-ar fi rusine sa mai bigui vreun cuvint. Va rog sa rupeti din timpul vostru doua minute si sa il cititi – este povestea unui om care a trait Revolutia pe viu (nu „in direct”, ca noi astialalti), a primit un upercut zdravan in plina figura din partea tranzitiei catre libertate si economia de piata, iar acum si-a gasit alte rosturi intr-o tara in care, desi romanii sint vazuti chioris, este respectat asa cum merita.

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 1, 2009 at 10:11 pm

Moldoveni si florentini

with 10 comments

Pe masura (pe)trecerii timpului in Toscana, mi se pare ca legaturile dintre moldoveni si florentini devin tot mai vizibile si mai numeroase. Deocamdata vreau sa ma refer la caracteristica principala care uneste cele doua categorii: nemunca, lenea, taiatul frunzelor la ciini si uitatul pe pereti. Teza pe care o sustin este ca, desi lenea a devenit un dat al zestrei genetice atit in cazul moldovenilor cit si al florentinilor, italienii au ridicat-o la nivel de politica publica. In alte cuvinte, daca moldoveanul se multumeste sa nu faca nimic, in Firenze si prin imprejurimi oamenii tot intreprind ceva: institutionalizeaza lenea.

In primul rind, la nivelul institutiilor publice (iau acest termen in sens larg, care cuprinde orice activitate de interes public, incluzind afacerile private). Extrem de frapant si enervant in acelasi timp, pentru cel care paseste pentru prima data in Italia, este orarul institutiilor statului si al magazinelor. Cu foarte putine exceptii, pina si supermarket-urile sint inchise intre 12:30 si 15:30. Dupa ora 19:00 doar sa vina Papa mai tine patronul deschis vreun magazin. Culmea este ca si benzinariile urmeaza aceeasi regula: scrie pe ele „24 Ore”, insa sint inchise trei ore la prinz si dupa opt seara. Compania Trenitalia nu poate fi, evident, cu nimic mai prejos: rar gasesti vreun tren de noapte, iar daca locuiesti in Firenze si ai avion la 13:30 in Venezia-Treviso, nu gasesti un tren (regional sau national) inainte de ora 8:30 dimineata – ceea ce este evident prea tirziu pentru a mai prinde zborul. Garile sint practic paralizate simbata, duminica si sarbatorile legale – trenurile circula extrem de rar (ceea ce iti poate crea iarasi probleme cu diversele legaturi spre aeroporturi sau autogari) iar ghiseele sint, fara nici o exceptie, inchise: daca esti strain si nu stii sa folosesti automatul de bilete, ghinionul tau! Ori nu te mai urci in tren, ori risti amenda!

In al doilea rind, florentinii instaureaza lenea la nivelul limbajului. Oricit de incredibil poata sa para, pina iti spune un florentin „graaaaaaazzie”, trece si trenul lui Tarkovski! Intrucit prelungirea „a”-ului tine, cronometrat pe ceas, mai mult decit mersul trenului din celebra si plicticoasa secventa a „Calauzei”. Si daca ar fi numai atit! Dupa Papa, pentru florentini vine pe locul doi in gradul beatitudinii Sfintul Pomeriggio (in romaneste, „dupa-amiaza”). V-am spus deja ca zilnic trei ore Italia e moarta pe timpul lui pomeriggio. Cel mai relevant fapt tine insa de modul in care florentinii percep timpul: prima data cind am intrat intr-un magazin in jurul orei 13:00 (era un supermarket mare, singurul deschis toata ziua in orasul in care stau) si am auzit formula de salut „buna seara!”, am crezut ca am probleme prin zona ORL-ului. Dar experienta s-a repetat, in fiecare zi! Intr-adevar, daca trece ora prinzului – gata, pomeriggio e un fel de apus, apoi vine rapid „buona sera!” Daca spui si tu „buongiorno” la 14:00 e clar, florentinii isi dau seama ca esti strain… Nu e de mirare ca „il dolce far niente” este o expresie italiana!

Pronuntia este insa eticheta celebra a graiului florentin, marca de netagaduit a lenei lingvistice si poate cea mai apropiata legatura de rudenie intre acesta si graiul moldovenesc. Pe scurt, si noi si ei folosim „Ș” in loc de „C”. Asa cum spun moldovenii „Și vrai?”, la fel fiorentinii pronunta numele orasului Sieci cam asa: „Șieși”. Si exact cum moldovenii atrag in Romania priviri depreciative cind altii le aud accentul, cam la fel se intimpla si cu florentinii in Italia.

Banuiesc totusi ca o diferennta incepe sa se faca simtita intre moldoveni si florentini: cum orasele tarii lui Stefan cel Mare (si sfint) se golesc din cauza indivizilor plecati la munca in Italia, cum majoritatea acestora vin direct in Toscana, cea mai bogata regiune din aceasta tara, florentinii devin tot mai lenesi: cam greu sa vezi italian in Nord lucrind la munca de jos in constructii, culegind struguri sau maturind strazile. Si astfel, ei devin tot mai lenesi, in timp ce moldovenii, obsedati sa cistige bani pentru a-si lua gip bemveu la mina a doua si casa la tara devin tot mai harnici. Misto imagine, nu?

Written by Andrei Stavilă

octombrie 27, 2009 at 11:10 am

De ce nu cred in guvernul Croitoru

with 4 comments

Disclaimer. Ma aflu momentan intr-o situatie delicata, pentru rezolvarea careia este imperios necesar sa pot discuta cu autoritatile statului roman – in special la nivel guvernamental. Ca atare, instaurarea unui guvern – oricare ar fi el – nu poate decit sa ma bucure. Totusi, personal nu cred in guvernul Croitoru; desi s-au avansat argumente pro si contra fundate pe conflictul constitutional intre Parlament si Presedintie, eu as dori sa privesc situatia acum din alt punct de vedere.

Ginditi-va la un barbat tinar, frumos, bine situat financiar, cu mult succes profesional si foarte bine educat. Acuma, omul nostru se indragosteste de o fata – cam saracuta si scalimba, e drept. O cere in casatorie, dar fata, desi are toate motivele rationale sa ii accepte propunerea, pur si simplu refuza: poate nu il iubeste, sau poate asteapta alte lucruri pe care ea le considera mai importante de la viitorul sot. Teoria rational choice nu prea are loc intr-un asemenea tip de decizie intrucit, evident, le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas. Totusi, nepasindu-i de refuz, tinarul nostru merge inainte, pregatindu-se de nunta: antameaza restaurantul, tocmeste lautari, vorbeste cu popa si rezerva biserica, tipareste invitatiile, face lista cu nuntasi, ce mai! – toate pregatirile necesare intr-un asemenea caz. Intrebarea mea este: cum ati privi actiunile acestui tinar? Vi s-ar parea normal la cap, sau sarit de pe fix, to say the least? In orice caz, veti fi de acord cu mine ca este complet lipsit de simtul ridicolului.

Cam in aceeasi situatie se afla prim-ministrul desemnat Croitoru, impreuna cu fiecare dintre ministrii sai – la rindul lor, desemnati. Omului i s-a spus in fata clar si categoric ca nu va fi acceptat ca prim-ministru de 65% din alesii poporului. Un contra-argument interesant ar fi ca majoritatea unui Parlament nu reflecta automat dorinta majoritatii populatiei unei tari; observatie irelevanta totusi, intrucit in democratie (un sistem departe de a fi perfect, dar cel mai bun pe care il cunoastem momentan) se considera ca, pina la alegerile urmatoare, Parlamentul existent reflecta, atit cit este democratic posibil, vointa electoratului. Altfel spus, prin reprezentantii sai, poporul ii spune in proportie de 65% domnului Croitorul ca nu-l vrea in casatorie.

Totusi, primul ministru desemnat, asemeni tinarului nostru din parabola de mai sus, purcede la treaba si initiaza negocieri pentru crearea noului guvern, numeste ministri si merge in legislativ sa-si ceara votul de investitura. Putem sa-l consideram sarit de pe fix, asa cum l-am catalogat pe amorezul nostru? Nu cred. Lipsit de simtul ridicolului? Nu neaparat. Atunci, cel il face pe domnul Croitoru sa accepte acest joc stupid, in masura in care stie clar ca nu va avea succes? Doua variante mi se par probabile:

Unu, domnul prim-ministru desemnat a facut un tirg. A semnat un contract in urma caruia va cistiga ceva destul de greu pentru a inclina balanta in defavoarea suportabilitatii ridicolului cu care isi minjeste imaginea publica in aceste zile. Ce anume a primit, nu vom afla probabil niciodata. Doi, este destul de apropiat de presedintele Basescu si indeajuns de loial incit sa ii faca jocul. Este evident ca, prin desemnarea unui prim-ministru fara nici o sansa sa fie votat de parlament, Basescu nu face decit sa cistige timp, in asa fel incit guvernul interimar Boc sa fie cel ce va organiza alegerile.

Intre timp, simt zilnic – pentru prima data in viata, pe propria-mi piele – cum gilceava celor de la putere cu cei din opozitie nu numai ca nu are nici o legatura cu interesele celor care i-au trimis acolo sa-i reprezinte – dar, mai grav, cind o asemenea gilceava are loc totul se opreste brusc: institutiile nu mai functioneaza, responsabilii diverselor departamente ale ministerelor dispar ca inghititi de pamint, parca si femeia de serviciu nu mai da cu matura, asteptind sa vada daca va fi schimbata politic sau nu. Este incredibila inertia care cuprinde institutiile statului intr-o asemenea perioada. Este de necrezut cum competitia politica poate lasa o tara complet neguvernata. Este greu de imaginat ca toate astea se intimpla intr-o perioada de criza financiara care a distrus tot ce se realizase in materie fiscala si economica in ultimii ani. Si este imposibil de acceptat imaginea penibila a liderilor politici, care si-au luat copiii de cite un picior si isi pocnesc adversarul cu ei: Basescu l-a prins pe Croitoru si da cu el in capetele lui Antonescu si Geoana, in timp ce ultimii doi tin bine de Johannis si-i dau in cap cu tigva tare a neamtului lui Basescu. Si peste o luna cica sint chemat sa ii votez. Poate cu oua si rosii stricate… Noi vrem respect!

O singura nelamurire am: ce au primit in schimb ministrii desemnati ai lui Croitoru pentru jocul ridicol in care au intrat? Imi e greu sa cred ca fiecaruia i s-a desmnat un post, ceva, dupa ce totul se va fi sfirsit. Probabil ei sint mai curind asemenea amorezului nostru, la care iata ca ne intoarcem spre final: cu siguranta, in ciuda profesionalismului lor, sint sariti de pe fix.

Written by Andrei Stavilă

octombrie 25, 2009 at 6:16 pm

Basescu il citeste pe Machiavelli! Sau nu.

leave a comment »

Sa luam urmatorul scenariu. Basescu se afla in plina campanie electorala; asa cum stim, acelasi personaj traieste si suge voturi numai din iesirile sale mirlanesti, gen „bai pasarica”, sau din crearea artificiala a scandalurilor politice – sau hai sa le spunem „scandale”, sa fim in asentimentul fiicei sefului statului! Si atunci, domnul capitan de vas gindeste, machiavelic, sa creeze un scandal cu succes la public pe care el insusi sa-l rezolve. Astfel, voturile vin la sigur in buzunarul celui care are nevoie de ele. Sa ma explic.

Premiza de la care pornesc: nimeni din PDL, deocamdata, si cu atit mai putin Emil Boc, nu misca un deget fara ingaduinta lui Zeus. De aici rezulta ca dorinta premierului de a face „poc” in interiorul coalitiei este alimentata de focul interior al maestrului: remanierea ministrului Nica nu poate fi decit o comanda venita de la Palatul Cotroceni. Desigur, pot sa gresesc prin aceasta afirmatie, dar atunci as dori sa mi se arate o singura decizie a lui Boc aflata in contradictie flagranta cu interesele si dorintele marinarului.

Daca sintem de acord pina acum (in privinta ideii ca remanierea lui Nica este dictata de Basescu), trebuie sa ne intrebam care a fost motivul presedintelui pentru acest gest. Desigur,cu totii ne gindim la campania electorala. Dar ce are de cistigat Basescu printr-o asemenea miscare? Doua situatii mi se par posibile. Prima: seful statului  vrea sa inlature PSD de la guvernare. Daca aceasta este realitatea, atunci decizia este nu doar gresita, ci pur si simplu proasta. Prin trecerea in opozitie, social-democratii au mai mult de cistigat decit de pierdut. In primul rind, pentru ca intreaga responsabilitate asupra guvernarii (si asupra modului in care a fost manageriata criza) se muta pe umerii PDL, iar nota de plata se va vedea peste doua luni, in cadrul alegerilor prezidentiale. In al doilea rind, intrucit odata rupt parteneriatul PSD-PDL, din declaratiile pe care le avem la ora actuala liberalii sint mult mai dispusi sa faca o coalitie cu social-democratii decit cu pedelistii. Ca atare, dupa o eventuala retragere a PSD de la guvernare, PDL va fi complet izolat politic; PSD si PNL au un numar suficient de parlamentari pentru a crea o majoritate parlamentara capabila sa sustina un guvern al acestor doua partide.Desigur, Basescu se  poate gindi pe termen scurt si la anticipate, daca va cistiga alegerile; si in acest caz insa miscarea este foarte riscanta, intrucit e greu de crezut ca romanii vor oferi majoritatea voturilor PDL, in asa fel incit acest partid (eventual impreuna cu UDMR si minoritatile) sa poata guverna eficient.

A doua situatie: Basescu nu vrea cu adevarat iesirea PSD de la guvernare. Omul, jucaus si bautoretz de whisky la Golden Blitz cum il stim, s-a gindit ca ar fi bine sa creeze un scandal pe care el insusi sa il aplaneze. Cu alte cuvinte creeaza scandalul artificial, apoi se ofera ca mediator intre partidele aflate in asa-zisul conflict, urechindu-le pe amindoua si amintindu-le ca interesul tarii e mai presus de interesele politice (sa nu uitam ca Basescu doreste sa candideze drept independent, doar „sustinut” de catre PDL, deci isi permite, la nivel de imagine, sa critice si propriul partid)! Care sint motivele unei asemenea miscari, si ce cistiga Basescu de aici? Mi se pare simplu: seful statului se bazeaza pe faptul ca PSD nu doreste cu adevarat iesirea de la guvernare cu doar doua luni inainte de alegerile prezidentiale: liderii partidului nu sint atit de nebuni incit sa scape de sub mina un aparat de stat alimentat cu fonduri substantiale, si care poate face diferenta in proxima campanie! Ca atare, presedintele, in opinia mea, nu va fortza prea mult in urmatoarele ore si zile: pentru el a fost de ajuns sa creeze scandalul, in scopul cistigarii unor voturi in plus! Dupa cum am vazut si astazi, nu va duce gilceava pina la capat: daca dorea sa-l demita pe Nica sau sa scoata PSD de la guvernare, ar fi fost de ajuns sa semneze cererea de remaniere a ministrului de Interne, formulata de premierul Boc. Nu a facut-o insa, intrucit este in interesul lui sa pastreze PSD la palatul Victoria, dar in acelasi timp tot interesul sau este atacarea tuturor partidelor politice – pentru a cistiga mai multe voturi.

In acest sens, discursul sau de astazi a fost relevant: intr-o excelenta mostra de machiavelism politic, Basescu nu doar a pozat in post de mediator al unui conflict pe care el insusi l-a creat; mai mult, cu o miscare de maestru, a aruncat si o sageata catre opozitie, o sageata menita sa loveasca in PNL! Propunind inlocuirea lui Nica cu un ministru din cadrul opozitiei (adica de la PNL, evident), presedintele pune liberalii intr-o situatie extrem de complicata inaintea alegerilor: daca accepta, vor prelua si ei responsabilitatea guvernarii; daca nu accepta, populatia va intelege ca nu au in vedere decit interesele proprii, nu si cele ale tarii! La ora la care scriu acest post membrii PNL deja au cazut in plasa, si explica in presa de ce nu vor accepta propunerea presedintelui!

Astfel, cu o singura lovitura extrem de inteligenta, presedintele loveste atit in PSD cit si in PNL . Il citeste pe Machiavelli omul care cu trei ani in urma habar nu avea cine este Cartarescu? Nu cred. Poate unul dintre sfetnicii sai. Oricum, miscarea politica de astazi este una de manual, facuta dupa toate regulile manipularii politice. Din pacate pentru marinar, nu toti romanii sint idioti. Si nu toti il vor vota pentru salturile sale mai mult sau mai putin mortale.

Written by Andrei Stavilă

septembrie 29, 2009 at 8:49 pm

Iubire moldava

with 2 comments

Iesenii si vasluienii se iubesc mult, mult de tot. Parca si sexul e mai bun intre moldoveni, ca-s aprigi. Graffiti-ul de mai jos se afla in Iasi, pe blocul in care este sediul central al BRD, la Hala Centrala, chiar in spatele blocului, linga parcarea aceea mare si neingrijita.

vaslui

Written by Andrei Stavilă

iulie 28, 2009 at 6:00 pm

Publicat în De pe drum

Tagged with , , ,

Lumea ieseanului (poveste in imagini)

with 10 comments

Moldoveanul nostru este un om cuminte (nu, nu “cu minte” – doar “cuminte”). S-a insurat la 25 de ani, mai mult ca-i spunea lumea ca-i trece timpul si ramine holtei. Ia uite la frate-tu Radu, la virsta ta are servici bun ca paznic la benzinarie, casa trainica de chirpic in curte cu socrii si doi copii, iar al treilea e pe tzeava. Tre’ sa devii si tu om la casa ta, bre Ionica.

Si a devenit omul. Are acum doi copii, curva aia care la 16 ani a fugit cu italianu’ si ala mic de urla tot timpul. Nevasta-sa e ca butoiul, si nici gura nu-i tace. Asa ca bietul om isi gaseste zilnic ceva de mesterit la Dacie, ba o bujie, ba o pata pe bancheta, se mai intilneste cu maidanezul Vasile – orice e bun, numai sa iasa afara si sa n-o mai auda pe hoasca aia, care-l bate la cap tot timpul.

01. omul cu masina

Asa ca iese din casa si, stind frumusel linga Dacie, contempla multumit privelistea. Are masina si apartament in Iasi, e orasean, nu ca taranu’ de frate-su Radu. S-a ajuns, i-a dat statul bloc chiar inainte sa-l impuste pe Impuscatu’. Are vecini buni, numai pe popa Valica si pe tiganu’ de Migdalin nu-i sufera, ca toata scara de altfel: amindoi cer bani, popa de sarbatori si tiganu’ in fiecare zi. Cind ii vede se ascunde in balcon, ca tot i-a dat Cel de sus putere sa-l inchida cu geamuri de tractor, furate inainte de Revolutie de la intreprinderea lui varu-su Marcel.

03. bloc 2

Asa ca Ionica e fericit. Acum a prins un job bun, din ’90 e angajatul unei firme de constructii care tot construieste o biserica si un mall chiar in cartierul lui. De 19 ani dureaza constructiile, mall-ul are deja primul etaj aproape gata, iar la biserica mai are doua turnuri de terminat si pe urma tencuiala. Una peste alta, inca 19 ani de munca, deci criza nu-l ameninta si cind va iesi la pensie il lasa pe fi-su in locul lui, sa termine mall-ul. Si biserica – evident, cu ajutorul Lui Dumnezeu.

04. magazin si biserica

Cel mai mult ii place sa aiba la doi pasi de bloc toate magazinele necesare. N-are el bani de mall, dar ce dracu-i trebuie?! Doar e prieten cu Viorel de la magazinul de carne, cu nea’ Costel de la covrigarie joaca sah duminica seara in fata blocului, iar Catalin de la consignatia Trio Magic e baiat bun, se pricepe la toate si il mai ajuta ba cu o priza, ba cu reparatul tevii de la baie – viata-i grea, dar ne descurcam. Mai primeste de la Viorel niste carne in schimbul unui sac de ciment luat de la parterul mall-lui, mai o bomboana, mai o combinatie… un business, acolo, si toata lumea e multumita.

05. carne jocuri si covrigi   08. trio magic

Ionica al nostru merge si la restaurant o data pe luna. L-a convins nea’ Costel, i-a spus ca e cam scump dar doar muncesc toata viata pentru altii, macar din cind in cind “sa se respecte” si ei, ce pula mea. Ii place la nebunie ciorba de burta si-i mindru ca-i roman, ai dreptate ba nea’ Costele, frantujii, nemtii si englejii habar n-au ce-i aia mincare buna si trai sanatos. Fara E-uri, nea Costele, asculta-ma pe mine ca Europa asta o sa ne omoare cu E-urile ei si cu rosiile injectate!

06. ciinele si terasa

Dar tot zice saru’ mina si bogdaproste englejilor si frantujilor, ca daca nu erau ei nu mai pupa tot neamul lui haine ieftine. Ionica e multumit, si spune tuturor cit de destept e el, fata de boul ala de Marin de la patru, care de cind ii trimite fi-su bani din Spania se imbraca numai de la mall. Mare prostie, spune Ionica: dai milioane pe ele si se rup imediat. Uite aici calitate, frate, si pretul e pe kilogram, nu pe bucata. S-a dus o data cu toata familia la un second si cu cinci kile de tzoale i-a rezolvat pe toti, basca pantofi pentru nevasta-sa. Ieftin si de buna calitate, bre, nu scump si prost ca la Zara sau cum dracu’ i-o mai zice! Parca-i mai bine decit in bazar, desi nici pe acolo nu-i rau sa treci macar o data pe saptamina. Macar mai vezi si tu pe unul-pe altul, iti mai clatesti ochii cu decolteurile fetelor de la tarabele cu blugi, mai vezi juma’ de tita, viata-i frumoasa bai pula!

07. totul la 10 lei   bazar

Ionica e baiat de viata, intotdeauna a fost sufletul petrecerilor si de asta-l iubesc vecinii si pretenii. Acuma nu prea mai merge el la chefuri ca are familie si nevasta-i zice sa stea dracului acasa, dar tot mai evadeaza si el din cind in cind. Cum spuneam, mai un sah cu nea’ Costel de la covrigarie, ba uneori iese si la gratar “la Releu”, unde se simte cel mai bine: parcheaza Dacia, deschide toate portierele si da muzica tare, sa-i culturalizeze si pe ceilalti frate, ca a fost primul din “carter” care si-a luat noul album al lui Vali Vijelie, i l-a dat Catalin de la Trio Magic pentru o combinatie cu-n filtru de benzina.

 releu 1   releu 2

Uneori, cind ia salariul mai devreme decit de obicei si nu stie nevasa-sa ca are bani, se duce la “club”, unde mai trage cite un pokeras pe shest cu baiatul lu’ popa Valica – baiat bun, nu ca ta’su. De obicei pierde, da’ nu-i bai, ca Virgil nu-i ia banii asa, mirlaneste, ci intotdeauna il ia pe urma si ii da de baut la barul lor de suflet, la “Libertatea ’89”, chiar aproape de centru. Ii place lui Ionica, niciodata nu pierde cu Virgil, ca ce da pe pere ia pe mere.

09. poker club  10. terasa libertatea 89

Acum Ionica a plecat la socri, la tzara. L-a luat si pe ala micu, s-au suit toti in tren si dusi au fost, sa scape de canicula. Ar fi mers ei cu masina, dar a gasit un baiat care pentru o alta combinatie i-a promis sa-i bage la Dacie niste boxe belea, de o sa sparga gura tirgului. Asa ca a preferat sa-i lase lui Dacia, cu gindul la cum o sa se mai laude la intoarcere, cind neaparat trebuie sa mearga la un gratar la Releu. Acum fumeaza linistit in tren, la fereasra de la buda, ca sa nu-l vada nasu’ – acum nu mai e voie sa fumezi in tren, tu’le muma-sa-n cur! Se uita multumit catre ultimele blocuri din Iasi, care se pierd in zare, si rinjeste satisfacut: pa, Iasule, te-am pupat pe portofel!

11. gara 1  12. gara 2

Written by Andrei Stavilă

iulie 26, 2009 at 9:16 am

Un fel de pauza

with 4 comments

In urmatoarele doua luni, eu si arankas vom fi mai rar conectati la net. Din punctul de vedere al posturilor publicate nu va exista nici o problema, sper. Serialele vor fi suspendate pina la inceputul lunii septembrie (in afara episoadelor deja programate sa apara automat), dar in functie de interesele de moment nu excludem posibilitatea de a mai adauga ceva episoade. In rest, speram sa putem publica unul-doua  posturi pe saptamina. De asemenea, am convingerea ca autorii ceilalti vor suplini cu succes absenta noastra partiala.

Daca semi-vacanta nu va afecta atit de mult frecventa posturilor (pe care le vom scrie acasa si le vom uploada pe blog de cite ori vom avea ocazia), raspunsurile la comentariile voastre pe acest blog, dar si comentariile mele pe blogurile pe care le citesc zilnic se vor imputina simtitor si evident vor aparea cu intirziere. Cu scuzele de rigoare fata de voi si fata de autorii blogurilor respective, promit ca nu rup complet legatura, voi citi de fiecare data cind ma voi conecta si voi reveni in forta la inceputul lui septembrie!

Nu ma bucura revenirea in Romania. Pe de o parte, se incheie un intreg capitol al vietii mele, iar in septembrie va incepe altul, in alta locatie si in cu totul alte circumstante. Despre aceasta insa, la timpul potrivit – deci tineti aproape! Pe de alt aparte, niciodata vacanta de vara nu a fost pentru mine o bucurie – daca vreti sa stiti de ce si sa traiti sentimentul, ascultati asta. Versurile aici.

Written by Andrei Stavilă

iunie 28, 2009 at 8:00 pm

Publicat în Eterna Românie

Tagged with , , ,

Stolojan: „Baga-ti constiinta-n dos!” Si da, am votat.

with 7 comments

Cu PSD oricum nu aveam de gind sa votez. Cu Tokes sau EBA, cu atit mai putin. Ramineau PDL si PNL in optiunile mele. Iar PDL a iesit din optiunile respective cu viteza supersonica, dupa declaratia capului de lista pentru europarlamentare. E vorba de stimabilul Theodor Stolojan – da, exact, ala care a trait bine si pe vremea comunistilor, si pe vremea pesedistilor, si pe vremea pedelistilor; si  in Romania, si la institutiile financiare mondiale. Acelasi care m-a mintit, m-a facut sa cred in el acum citiva ani in urma, ulterior oferindu-mi un sut puternic acolo unde doare. Si da, acelasi om livid dindu-se de ceasul mortii in 2004, cind cu celebrele lacrimi ale lui bashinescu. Exact acelasi care anul trecut intr-o zi accepta functia de premier, doar pentru ca a doua zi sa-si dea demisia.

Ei bine, Stolojan s-a apucat sa-si atace proprii oameni. Deocamdata doar pe ministrul culturii, Toader Paleologu, care incepuse sa strimbe din nas in privinta pesedistilor bagati pe gat in directiile ministerului in ultima vreme (pe criteriul algoritmului politic, evident!). Fiul lui Paleologu are probleme de constiinta: cum, am luptat atita timp impotriva PSD, am spus pe toate drumurile ca oamenii acestui partid sint corupti si incompetenti, iar acum trebuie sa accept membrii partidului pe cei din clientela politica „pesede” drept indivizi perfecti pentru a lucra in echipa cu ei? Dar asemenea probleme morale, probleme de constiinta, nu il intereseaza pe Stolojan. Si capul de lista al PDL pentru europarlamentare (in acelasi timp Prim-vicepresedinte al partidului) declara cu doar citeva zile inainte de alegeri cam asa:

În aceeaşi zi, prim-vicepreşedintele PDL Theodor Stolojan declarase pentru Mediafax, că, dacă ministrul Culturii, Theodor Paleologu, are mustrări de conştiinţă privind unele numiri din partea PSD la Cultură, se poate oricând retrage: “orice ministru care este în acest guvern trebuie să respecte deciziile politice luate de coaliţie. Dacă nu le respectă, atunci are posibilitatea să facă un pas înapoi”, a spus Theodor Stolojan, referitor la afirmaţiile lui Paleologu privind unele propuneri ale PSD de numiri la Direcţiile pentru Cultură din subordinea ministerului. “Aşa că, dacă are probleme de conştiinţă – pentru că poate să aibă asemenea probleme, nu e greu cu propunerile lui Vanghelie sau ale PSD-ului – atunci poate face un pas înapoi şi sunt destui în PDL care îşi doresc o asemenea funcţie, nu este o problemă să înlocuim un ministru care începe să aibă probleme de conştiinţă” (s.n.), a adăugat Stolojan. (sursa)

Deci intre un ministru care gindeste si are dubii in privinta calitatilor manageriale ale unor indivizi si indivizii respectivi numiti acolo pe criterii politice, nea’ Thedor stie ce trebuie ales. Cu alte cuvinte, Stolojan ii spune lui Paleologu cam asa: ai probleme de constiinta? Te inteleg. Dar atunci ai doua variante: ori le lasi frumos acasa cind vii la serviciu; ori pleci de la serviciu, te duci frumos acasa si iti bagi problemele de constiinta stii-tu-unde!

Cu astia defilam. Basescu arunca in dreapta si in stinga cu „pasarici” si „tiganci imputite”, Stolojan arata romanilor ca problemele de constiinta te pot lasa somer, Traian Razvan Ungureanu nu isi mai pune demult asemenea probleme… Asta e lista pedeleilor!

Cit despre ultimii ramasi, penelistii, ce sa spun… Imi sint extrem de simpatice ocupantele locurilor 2, 3 si 4 pe lista (Adina Valean, Renate Weber si Ramona Manescu), si am incredere in ocupantul locului 5 (Cristian Busoi) (sursa), insa deschiderea listei cu Norica Nicolai ma descumpaneste.  Numele celorlalti listaci nu imi spun nimic – sa nu mai vorbim de faptul ca PNL ma jigneste prezentindu-mi o lista in care multi candidati nu sint prezenti decit cu o poza, fara nici o prezentare detaliata! Pai domnilor liberali din gasca lui Crin si a lui Ludovic, daca voi credeti ca votez omul dupa fatza, nas si culoarea ochilor va inselati!

Asa ca am plecat la vot nehotarit: nu stiam inca daca sa folosesc optiunea votului alb, sau sa aleg PNL (singura lista pe care o puteam vota cu greata, e drept, dar macar fara sa vars). Inclinam totusi catre votul in alb. In cabina de vot a Ambasadei Romaniei la Budapesta insa, mi-am spus ca nu pot face asta. In Romania nu cred – dar cred in proiectul european. Mai mult, sint un cetatean european (chiar m-am bucurat enorm cind am devenit unul!) si nu as fi dorit ca primul meu vot in calitatea asta sa fie unul alb. Asa ca am ales varianta a doua: am votat lista PNL (desi nu inteleg de ce la europene mai votam totusi liste si nu candidati individuali, precum in alegerile nationale).

Sper insa ca macar o persoana de la PNL sa citeasca aceste rinduri. Am votat acest partid nu pentru ca am incredere in el – ci pentru ca nu am avut alta optiune. Am mers la vot nu intrucit clasa politica romaneasca ar fi meritat asta, ci pentru ca e dreptul meu si pentru ca eu cred cu tarie in proiectul european. Candidatii liberali sper sa demonstreze ca mi-au meritat votul. Pentru ca, in caz contrar, data viitoare nu voi ezita sa votez alt partid (daca imi va cistiga increderea) sau sa folosesc varianta votului alb.

IMG_6879 [640x480]

[Spre deosebire de alegerile din 26 noiembrie 2007, de data asta in fata Ambasadei Romaniei din Budapesta nu mai era coada. Sa fie de vina interesul scazut, sau vremea urata (a plouat mult astazi)?]

Written by Andrei Stavilă

iunie 7, 2009 at 1:00 pm