Interactiuni

Posts Tagged ‘sapte coline

Ungaria, my love (8). Ecologie si arici

with 2 comments

Budapesta nu este neaparat un „oras verde”, ca atare nici nu s-a inscris in concursul organizat de Uniunea Europeana, intitulat „Capitala verde a Europei” pentru anii 2010 si 2011 (sursa), cistigat in final de Stockholm, respectiv Hamburg (sursa). Totusi, cu doar o saptamina in urma orasului i se decerna „European Mobility Week Award” pentru anul 2008, ca recunoastere  pentru eforturile depuse in privinta constientizarii pericolelor ce decurg din gradul mare de poluare a aerului datorita traficului auto, cit si in privinta promovarii unor alternative mai curate. De asemenea, in anul 2003 Budapesta se afla printre cele 22 de orase europene membre ale „European Green Cities Network” (EGCN), organizatie al carei scop principal era diseminarea informatiei privind noile tehnologii „verzi” in privinta constructiilor din mediul urban.

Cam asta se intimpla la nivel oficial: e destul de dificil sa cataloghezi capitala Ungariei drept „oras verde”. Desi face parte din lista oraselor construite pe 7 coline, precum Roma sau Iasi (sursa), desi aceste dealuri chiar detin largi spatii verzi, in sfirsit, desi exista parcuri mari si cartiere intregi de case unde copacii, iarba si florile detin monopolul asupra peisajului – in pofida acestor realitati, unele cartiere – chiar districte intregi! – pot fi situate la polul opus. Si primul care ar trebui mentionat la capitolul „asa nu” este chiar sectorul 5 al Budapestei, unde se afla centrul orasului si cladirile administrative. Rar gasesti pe aici un petic de iarba, si ca iubitor de ciini ma intreb curios pe unde isi plimba patrupedele rezidentii acestei zone. Districtele inconjuratoare (6, 7, 8, 9, 1 si partea de est a sectorului 2) se afla in aceeasi situatie. De asemenea, si unele districte periferice (nu toate, desigur) sint lipsite complet de spatii verzi, iar odata ajuns acolo nici nu iti vine sa crezi ca te afli in Budapesta din cauza mizeriei de pe strazi si a cladirilor asemanatoare ctitoriilor romanesti din perioada de trista amintire.

La nivel subiectiv, cuvintul „verde” aplicat Budapestei ma face sa ma gindesc, in primul rind, la arici in iarba. E drept, nu e prima data cind intilnesc arici intr-un oras european: s-a mai intimplat la Konstanz, unde Horia a descoperit unul destul de mare (din pacate pozele nu sint digitale si au ramas in Romania, asa ca nu vi le pot arata). Totusi, in zona Budapestei in care locuiesc eu (districtul 14) sint destul de multi. In perioada aprilie-octombrie e imposibil sa nu-i intilnesti. Desigur, ies din birlog numai noaptea, si majoritatea intilnirilor mele cu ei se datoreaza Helgai – care are, din cite observ, un simt innascut pentru vinatoare. Evident, cind iesim la plimbare seara ii gaseste imediat, insa nu poate face decit sa se invirta in jurul lor si sa plinga, frustrata ca nu poate trece de scutul plin cu tepi.

Daca lasam la o parte pasarile si sobolanii probabil existenti in canalizarea orasului, cred ca aricii si veveritele sint singurele animale care s-au adaptat vietii intr-un oras modern. Spre deosebire de veverite insa, aricii sint pe cale de disparitie, datorita constructiilor continue care le distrug habitatul. Si totusi, ei inca au o capacitate uimitoare de adaptare: discreti, umblind doar noaptea, cu o infatisare placuta, folositori pentru ca distrug insectele din gradini si parcuri, prezenta lor este mai mult decit tolerata – desi, in definitiv, pot raspindi cam aceleasi boli pe care le poate transmite orice sobolan ori ciine vagabond, inclusiv turbarea.

Curios mi se pare faptul ca in Iasi, de pilda, nu am vazut niciodata arici. Si nici prietenii mei care locuiesc in alte orase mari ale Romaniei nu mi-au semnalat prezenta lor. Poate s-au saturat de conditiile de trai si, profitind de infatisarea animalului non-uman, au trecut nestingheriti frontiera, stabilindu-se in Budapesta si Konstanz… Si sint convins ca diaspora ariceasca este foarte bine vazuta de catre aricii locali, spre deosebire de emigratia animalelor umane.

Reclame

Written by Andrei Stavilă

martie 6, 2009 at 6:00 am