Interactiuni

Posts Tagged ‘sat

Republica Moldova, pe aripile lui Urmuz

with 4 comments

Am citeva rude la tara. Oameni gospodari, cinstiti si cu mai multa sau mai putina frica de Dumnezeu. La sat, programul e indeobste cunoscut. Daca esti femeie, te trezesti cu noaptea in cap si incepi sa zdrangani cratitele, aprinzi focul, invirti mamaliga, mesteci in ciorba, intre timp cureti zarzavaturile si, daca nu da borsul in foc, mai scuturi un covor, mai dai cu matura. La prinz dai de mincare barbatului, apoi te asteapta vreo patru ore de spalat vase, cratite, ceaune, apoi treci tot la spalat – dar de data asta iei in primire rufele. Daca esti barbat, treaba nu e mai putin complicata. Te trezesti la cinci dimineata, „dai de mincare la animale” (porc, cal, vaca, capre, oi, gaini, ciine), duci vaca la cireada, apoi inhami calul la caruta si te duci pe cimp sau in vie, unde muncesti pina pe la doua, cind caldura te sleieste. Vii acasa, maninci ceva, daca esti boier te culci, dormi doua ore, iar apoi o iei de la capat: curatenie la animale (in coteț, in grajd, staul, cocina, poiata). Apoi fugi repede in gradina, sapi rosiile, stropesti cu insecticid castravetii, plivesti buruienile. Intre timp vine vaca de la cireada, o mulgi, dai de mincare tututor animalelor. Cum intre timp se face seara, vii inapoi in casa, unde nevasta, care tocmai a terminat de spalat si intins rufele, se apuca sa incalzeasca mincarea. Mincati impreuna, dar intre timp trece si varu’ Sandel, il poftiti si pe el la masa (alte farfurii si pahare in plus de spalat!), iar a doua zi totul este luat de la capat.

Bineinteles, intr-un asemenea trai criza economica nu prea isi gaseste o „nișă”. La sate, omul traieste in conformitate cu munca pe care o depune: este, aici, o relatie de directa proportionalitate. Sateanul afla ca „e criza” doar de la televizor, sau in cel mai rau caz de la fiul plecat la capsuni in Spania, care se intoarce acasa ca nu are ce sa lucreze. Parca si pachetele trimise de fata din Italia s-au rarit si micsorat…

Explicatia este, bineinteles, simpla: cind te bazezi pe o economie „primitiva”, bazata pe agricultura de nivel restrins (unde totul se produce in curte), evident ca nu suporti consecintele deteriorarii mecanismelor financiare, monetare si economice. Este, daca vreti, o situatie asemanatoare cu a unui aeroport super-computerizat si a unuia bazat pe sistemul steguletelor si a portavocii. Primul este total vulnerabil unei caderi de retea – in timp ce al doilea o poate duce binisor in orice conditii dure ale vietii noastre tehnologizate. Dar, desigur, acesta este doar un aspect.

Un aspect care caracterizeaza si Republica Moldova, „desemnată drept una dintre cele mai stabile economii din lume, într-un clasament al ţărilor cele mai ferite de efectele crizei financiare, realizat de revista britanică The Banker” (sursa). Pai normal, daca rudele mele de la tara, bazate pe agricultura de subzistenta nu sint afectate de criza – de ce ar fi afectata Republica Moldova, bazata pe acelasi tip de agricultura? Cel mai trist este ca politicienii moldoveni deja au inceput sa se umfle in pene cu aceasta informatie, de parca ar fi ceva imbucurator. Nu este. Mai degraba e o situatie paradoxala, sau chiar absurda, demna de opera atit de scurta a lui Urmuz. Astept sa vad ce vor gindi respectivii oameni politici cind criza va fi luat sfirsit, iar Moldova va ramine cea mai slab dezvoltata tara din Europa (daca o fi in Europa; unii moldoveni nu prea o vad si nici nu o doresc aici!). Rudele mele sint constiente ca, pe vreme de criza sau prosperitate, ele vor avea un trai liniar, nici mai bun, nici mai rau – un trai „de subzistenta”, bazat pe munca zilnica si pe putinele produse ce rezulta de aici. Este insa si Republica Moldova pregatita sa isi asume un asemenea trai? Eu sper din suflet ca nu…

Reclame

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 30, 2009 at 10:31 pm