Interactiuni

Posts Tagged ‘sfintul erasmus

Supliciul supliciilor

with 5 comments

Sfintul Erasmus a fost patronul călătoriilor pe mare, un fel de Patrick al irlandezilor, – dar spre deosebire de acesta, Erasmus nu apare numai în hagiografii, ci mai ales în reprezentările imagistice, datorită unui supliciu de o cruzime extremă, spectaculos prin punerea sa în scenă şi prin instrumentele de tortură folosite.

Există cel puţin şase reprezentări (miniaturi, gravuri, tablouri) pe tema martiriului cu totul neobişnuit al lui Erasmus: Le Martyre de Saint Erasme a lui Jaques Callot, Nicolas Poussin, Carlo Saraceni, Lucas Cranach cel Bătrân, Dirk Bouts, Oranzio Borgianni. Sfintul Erasmus era absent din Legenda aurită, ca şi din multe hagiografii. Se spune că el a fost protectorul marinarilor după ce a fost salvat de un înger care l-a luat în barca lui la Formies. După moartea sa, trupul a fost transportat de la Formies la Gaëte (de teama invaziei sarazinilor).

nicolas-poussin-martiriul-sfantului-erasmus dieric-bouts-martiriul-sfantului-erasmus-640x480

[Primul tablou: Nicolas Poussin, Martiriul Sfantului Erasmus (1628) (sursa); al doilea tablou: Dieric Bouts, Martiriul Sfintului Erasmus (c. 1460) (sursa)]

Toate reprezentările vizează eviscerarea sfântului, intestinele sale fiind rulate in jurul unui troliu. Supliciile Sfântului descrise în texte povestesc printre altele despre scufundarea lui într-un cazan cu răşina care fierbe, despre arderi cu plumb şi sulf încins, despre loviturile cu manivela peste spate (Gazet, 1613). Dar nu exista nici macar un cuvânt despre eviscerare înainte de publicarea primului volum din Arta sanctorum (iunie 1695), deşi eviscerarea imaginară a Sfântului a fost reprezentată încă din 1362 într-o miniatură a lui J. Callot.

Medievalii s-au întrecut pe ei înşisi în a reprezenta nereprezentabilul. Mă refer la încercările perpetue de a reprezenta lumi alternative la lumea lor groaznică. În cazul eviscerării imaginare, „nereprezentabilul” este făcut cu putinţă datorită unei fascinaţii pentru spectacolul ororii, mai ales că este vorba despre corpul uman pe care medievalul obişnuia să îl dispreţuiască, considerându-l lăcaş infam şi plin de pofte necuviincioase care ţine prizonier sufletul, suflet destinat altei lumi. În această ordine de idei, nu este de mirare faptul că toţi artiştii medievali şi-au întors ochii de la lumea de aici.

antman

Damien Hirst, Love’s Paradox (sursa)

Dar ce se intampla cu artistii contemporani ? Se chinuie si ei sa reprezinte “ nereprezentabilul”, sau mai curand ei chiar se straduiesc sa-l produca? Damien Hirsh este un personaj pe care mai tot timpul l-am gasit intrigant. El este cunoscut pentru consideratiile “remarcabile” despre 9/11. In linii mari si generale el declara ca nefericitele cladiri gemene arata dupa dezastru ca o opera de arta in sine. El le gaseste “visually stunning” si crede ca artistii ar trebui felicitati , mai ales ca este vorba despre o tara asa de mare precum America. A doua zi a fost nevoit sa-si retraga cuvintele si sa-si ceara scuze public. “Capodopera” lui arhi-cunoscuta in lumea artei contemporane/conceptuale este acel rechin consevat in formol si vandut pentru o nesimtita suma. Cred ca se cheama in romaneste “ Despre imposibilitatea mortii in mintea cuiva viu”. Lui Hirsh ii plac eviscerarile. Evisceraeza si el ce prinde: o vaca, un rechin, o oaie. Nu stiu ce spun scrierile hagiografice despre asta si nici despre viata sfantului artist contemporan/conceptual Damien Hirsh. Ma intreb daca practica asta “artistica” o fi avand vreo legatura cu cultura populara din Evul Mediu…


Written by arankas

martie 19, 2009 at 6:00 am