Interactiuni

Posts Tagged ‘tokaji

Ungaria, my love (13). Pentru spirit

with 3 comments

Chiar ma gindeam, zilele trecute, ca nu pot scrie un serial despre Ungaria fara a dedica un episod intreg vinurilor unguresti si palincii. Asa ca haideti sa va povestesc despre licorile intilnite pe aici. Rindurile de mai jos nu sint neaparat o creatie proprie, ci mai curind o compilatie a informatiilor gasite in diverse brosuri de prezentare si pe internet.

Ungaria este (mai bine spus: a ramas) o tara mica, si totusi sint destule regiuni in cadrul ei. De pilda, vinuri bune veti gasi in regiunile sudice Villany si Szekszard, producatoare a celor mai cunoscute varietati internationale, precum cabernet sauvignon si franc, merlot si syrah. Daca umblati dupa arome locale, veti gasi cu siguranta vinuri rosii specifice bazinului Carpatic – kadarka, kekfrankos si blau portugieser.

Regiunea din jurul lacului Balaton ofera cele mai diverse vinuri. In est exista chardonnay, sauvignon blanc si, in primul rind, olaszrizling (Welschriesling). Pe dealurile vulcanice din vestul lacului Balaton (Badacsony, Somlo, Csobanc) cresc vii care dau vinuri albe cu spectru acid. O raritate este tipul de strugure cunoscut drept keknyelu, care se pare ca nu exista in alta parte a lumii (nici macar in alta regiune a Ungariei). Banuiesc ca vinul din acest tip de strugure il gasiti doar in cramele foarte pretentioase…

Regiunile Sopron (vest) si Eger (mai la est) sint speciale pentru cei care prefera un vin rosu mai slab (kekfrankos si pinot noir sint cele mai promitatoare tipuri de vin aici, dar nu singurele). Regiunea Eger (si in general nord-estul tarii) este de altfel vizitata de turisti si pentru pivnitele spectaculoase sapate adinc in pamint.

Desigur ca regiunea cea mai cunoscuta (si probabil cea mai frumoasa ca peisaj) este Tokaj, care a dat si numele celebrului vin. Aici sint cam 15 producatori mari de vin, dar exista si multe afaceri „familiale” care produc vinul dupa retete stravechi. Demn de luat aminte este faptul ca, desi Tokaj este cunoscut in general drept un vin alb dulce sau demidulce, in ultimii ani au aparut si citeva variante de Tokaj alb sec, si lumea pare in general entuziasmata de aceasta varianta (in special cea provenita din strugurii furmint).

Iar daca preferati palinka, atunci trebuie sa stiti ca denumirea este recunoscuta de Uniunea Europeana (incepind din 2004) ca desemnind un produs traditional unguresc. Si e normal sa fie asa, pina si cuvintul in sine o demonstreaza, oricit de mult ar face spume la gura nationalistii romani. Palinka este facuta de unguri din diverse fructe, nu doar din prune. Cele mai cunoscute tipuri provin din orasul Kecskemet si sint facute din caisele produse in apropierea acestei localitati. Palinka din prune (distilata din fructele coapte din comitatele Szatmar si Bereg) este de asemenea cunoscuta. Se pare ca palinka are un gust deosebit daca indeplineste doua conditii: (a) trebuie sa stea la maturat cit mai mult timp; (b) trebuie servita la 18 grade pentru a oferi savoarea si gustul specific de fructe. In mod ciudat pentru mine, palinka se mai foloseste pentru a da aroma mincarurilor, prajiturilor si cocktail-urilor. Dupa reteta bomboanelor cu cognac, exista si dulciuri care contin palinka de calitate superioara, si care sint traditionale in Ungaria.

Reclame

Written by Andrei Stavilă

aprilie 10, 2009 at 1:00 pm

Ungaria, my love (10). Bani din piatra seaca

with 4 comments

In cadrul serialului dedicat Ungariei, era practic imposibil sa nu discut despre turism. Asta din cauza unei situatii paradoxale: tara asta nu prea are ce sa ofere – in comparatie cu Romania, de pilda. Exista desigur lacul Balaton, exista un orasel medieval fain (Szentendre), exista regiunea Tokaji (care da si numele celebrului vin) si exista Budapesta cu centrul ei. Cam atit, in mare. Si totusi, situatia paradoxala e constituita de faptul ca ungurii scot bani grei din turism. Au o stiinta a exploatarii resurselor de gen, ceva de speriat. Daca ar stapini si romanii stiinta respectiva, cred ca tara noastra ar deveni rapid una dintre cele mai bogate tari europene.

Astazi insa nu doresc sa discut despre turismul oficial, cel care include vizite la palate, castele si catedrale. Mai curind vreau sa va arat cum se pot scoate bani din piatra seaca, multumind turistii. Repet, ungurii sint incredibili la acest capitol. De exemplu, au un cult pentru statuile si monumentele din bronz, si au reusit sa faca turistii sa se inghesuie la fotografiat lucrarile respective. Iata citeva exemple:

1. Statuia lui Shakespeare de pe esplanada Dunarii. Va veti intreba: ce treaba are Ungaria cu Shakespeare? Pai n-are, dar atunci se poate inventa. In 1960, un australian de origine maghiara a conceput o statuie a dramatugului englez si opera a fost asezata in orasul australian Ballarat. In 1998, un avocat pensionar maghiar (admirator al lui Shakespeare) a vizitat Australia, a vazut statuia si a dorit o reproducere a acesteia taman in buricul Budapestei. Si s-a realizat. Pe piedestal scrie asa (ca sa-i gidile pe turisti): „Fie ca aceasta statuie sa constituie o legatura spirituala intre membrii publicului cunoscator din Australia, Ungaria, Marea Britanie si vizitatori ai Budapestei care vin din orice tara de pe glob”. Sa vedeti cite poze fac turistii acestei statui…

img_5535-640x480 img_5536-640x480

2. Tot pe esplanada Dunarii: „Mica printesa” (Kiskiralylany, a doua fotografie de mai jos) si „Fata cu ciinele” (prima statuie e din bronz, a doua – nu stiu…). „Mica printesa” (sculptor: Marton Laszlo) nu are nici o semnificatie – pur si simplu ungurii au dorit si ei un fel de „Little mermaid„, ca sa nu fie mai prejos decit danezii. Si treaba chiar le-a iesit, turistii se inghesuie sa faca poze cu printesa (care arata de fapt a baiat). Cum succesul a fost atit de mare, au mai pus o statuie, reprezentind o fata asezata pe o banca jucindu-se cu un ciine (am cautat in jurul statuii, nu am gasit nici o explicatie; am cautat pe net, nici asa nu am aflat ce e cu statuia asta si daca are, macar ea, vreo semnificatie).

img_5537-640x480 img_5538-640x480

3. Monumentul in memoria victimelor impuscate pe malul Dunarii de catre nazisti (1944-1945). Monumentul din bronz a fost creat in 2005 si a devenit imediat o atractie turistica, dar si un loc de pelerinaj.

dsc09013-640x480 dsc09037-640x480

4. Statuia politistului (intre catedrala „Sfintul Stefan” si Cetral European University). Probabil tot din bronz, dar iarasi fara nici o explicatie. La fel, atrage turistii ca un magnet. Ei, si cum cutreieram eu strazile Budapestei pentru a va arata asemenea minunatii, nu mica mi-a fost mirarea sa vad pe bulevardul Andrassy un grup de tineri imbracati in statui din bronz (probabil faceau vreun performance pe undeva)! Aveti mai jos fotografia.

img_5541-640x480 img_5546-640x480

5. Statuia de mai jos se afla pe strada Nagymezo, perpendiculara pe bulevardul Andrassy. Cum aceasta strada se mai numeste, in cultura populara, „The Broadway of Pest” (Broadway-ul Pestei – pentru ca sint foarte multe teatre pe aceasta strada) (sursa), banuiesc ca statuia are o legatura cu teatrul si actorii… Iarasi, turistii fac o groaza de fotografii.

img_5549-640x480 img_5550-640x4801

6. Pe aceeasi strada (Nagymezo u.), chiar vizavi de statuia reprezentind alegoric teatrul, se afla statuia lui Kalman Imre (compozitor de opereta, 1882-1953). Mai populara printre straini drept „Omul cu laptopul” – intrucit partea din grupul statuar care reprezinta laptopul ofera ceva informatii despre compozitorul respectiv.

img_5553-640x4801 img_5554-640x480

7. Statuia compozitorului Franz Liszt, pe strada care ii poarta numele (pe aceeasi strada se afla Academia de Muzica, fondata de Liszt).

img_5561-640x480

8. Statuia „Anonymus”, sculptata de Miklós Ligeti, il reprezinta pe un cronicar al Regelui Bela, cronicar care a scris istoria poporului maghiar. Problema este ca intre secolele XII si XIII sint mai multi regi maghiari numiti Bela, si nimeni nu stie sub ce rege a trait si scris individul respectiv. In consecinta, identitatea sa ramine necunoscuta. Aflata pe partea opusa intrarii in castelul Vajdhahunyad, este una dintre statuile celebre ale Budapestei, asaltata de forografi amatori si turisti.

img_0607-640x480

Written by Andrei Stavilă

martie 20, 2009 at 1:33 pm

Sadness

with 4 comments

Budapest – where the csardas has been popularized by Roma music bands and the Tokaji always helps in making new friends. Budapest – Elisabeth’s warm town where Sissi found, at last, her liberty and peace. Budapest – where the freedom (or the illusion of it) has been paid with blood…

Today, Budapest was – again – in turmoil. The little park from Deak Ferencz Ter was surrounded by police cars and ambulances. Extremists were fighting on the downtown streets, and it seems that these events are becoming more and more numerous. Hungarian colleagues told me that, in the last year, the attacks on gays, gypsies and prostitutes have doubled! And usually all these are happening in the downtown. The police seem powerless.

I’m trying to understand those people, but I cannot. What do they want? Why do they feel the need to fight, to beat Roma people, to ask for a gay-free Budapest? They are not poor. They are not uneducated. And they live in one of Europe’s most beautiful towns. Why not live and let others live? Why not being a fundamentalist in defending Budapest’s well-known tradition of liberty and freedom?

I love Budapest. But this town has also an ugly part: the extremists’ meetings in the Heroes Square, the (so frequent now) political turbulences, the increase degree of personal insecurity, the oppression of children and women by their ultra-orthodox Jewish fathers and husbands. I love Budapest. And it takes so little to still feel the smell of freedom: respect the other’s basic rights, live and let live! I love Budapest. And I hope – in fact I am sure – that these hard times will soon pass.

In Budapest you can really see in what a wonderful world we live. And this world will always be wonderful – in spite of all those who try to spoil this town. Hear Louis Armstrong’s What a Wonderful World here:

http://www.youtube.com/watch?v=VQk2LtK680w

Written by Andrei Stavilă

octombrie 4, 2008 at 8:23 pm