Interactiuni

Posts Tagged ‘transgenic art

Arta pe Ulita vs Arta la Tate Gallery

with 2 comments

Era o vreme cand  statutul de “opera de arta” era coferit doar acelor artefacte expuse (de obicei in muzee) care din punct de vedere tehnic sau al executiei erau cel putin well done. Subiectul sau idea (ca sa nu spun “conceptul” de-a dreptul! J) nici macar nu erau luate in consideratie. Apoi s-a “inventat” termenul de “Artworld” (in dubla aceptiune: cea a lui Arthur Danto sic cea a lui George Dickie). Si apoi “artworld”-ul asta (format din criticii de arta, curatorii, artistii, directorii de muzee, iubitorii de arta, editorii si redactorii de la jurnalele de arta etc, etc), a inceput sa puna stampila aurita a birocratiei cu “Atentie oameni buni, aceasta este arta” pe ce cadea la indemana: iepuri clonati (vezi cazul Eduard Cak  si ale lui “transgenic works and other living spices”- “The GFP Bunny was brought to life to serve as a catalyst for the global debate about genetic engineering, but also to become Kac’s household pet.); lenjerie intima murdara; un pat ravasit cu preservative folosite, pachete de tigari, slippers si chiloti patati de sange (vezi cazul Emin Tracey, nimeni alta decat cea propusa pentru premiile Turner!!!!!).

Din fericire insa, din cand in cand, se mai gaseste cate un “neica – nimeni” gen Miroslav Tichy sau nou-noutul nostru pop artist Ion Barladeanu care sa aminteasca “artworld”-ului ca nu-i nevoie sa-ti aduci sosetele murdare de acasa intr-o colivie de platina ca sa intri la Tate Gallery. Si nici nu e nevoie sa bagi un rechin (pentru care ai platit 6000 de lire unui pescar din Australia) in formol ca pe un fetus ca sa transmiti “imposibilitatea fizica a mortii in mintea cuiva care inca traieste” (cum a facut “mult aclamatul” Damien Hirst). Tichy si Barladeanu au demonstrat ca se poate transmite mult si prin arta care nu este intocmai well done din punctul de vedere al executiei atata timp cat idea este acolo zabatandu-se se iasa la lumina. Ori in exemplele pe care tocmai le-am enumerat (Cak, Tracy, Hirst), care se vor mai mult “conceptuale”, nu e nimic whatsoever. Discursul artistilor din jurul “capodoperele” lor ar trebui sa ne trimita cu gandul la “genetic engineering” (Cak), la “depresie, ganduri suicidale etc” (Tracy) dar “opera” in sine  nu spune nimic (decat ca exista).

Si cum am vorbit mult prea mult despre ce se mai intampla pe la casele mari ar fi cazul sa pogoram nitelus in ograda noastra. Mie nu mi-a parut rau ca am luat liftul spre parter. Cum cautam azi nu stiu ce fotografii mai vechi am descoperit unele facute intr-un sat din judetul Vaslui (da, Vasluiul ala!) chiar vara care tocmai s-a dus. Tot uitandu-ma mi-am dat seama ca a coborat arta pe ulita. Am “descoperit” un “artist”, naiv el ce-i drept, dar cu ceva idee acolo. Cel putin la vederea tablourilor lui (asezate frumos in rame pe holul scolii generale) am zambit (si nu condescendent). Am intrebat femeia de servici daca il stia pe artist. Ea imi raspunse amuzata : “Nu e domnisoara nici un artist aista. Aista,  cred eu ca e vreun om care face si el mazgaleli pentru copii ca sa nu se duca ca oamenii la prasit. Da’ copiilor le place ce face el ca rad cand trec pe hol si se uita la desenele lui. Directorul, secretara si doamna Maricica de la atelierul de strungarie au hotarat ca ceea ce face el este arta locala, adica de la noi din sat si au hotarat sa-l puna aici pe hol pe pereti, ca fiu al satului. Au scris de el si la gazeta scolii”. Am inteles ca nenea cu tablourile avea si el “Artworld”-ul lui local. Dar cum si artworld-ul  se globalizeaza, cine stie?

Written by arankas

martie 2, 2010 at 1:18 am