Interactiuni

Posts Tagged ‘Ungaria my love

Budapest gay pride 2011. Fotoreportaj

with one comment

Hai la lupta cea mare!

Nu am participat in viata mea la un mars de protest – nu pentru ca nu ar exista cauze decente pentru care merita sa lupti; cred insa ca, exceptind marile revolutii, iesitul in strada nu rezolva absolut nimic: alte metode (presiunea media, lobby-ul societatii civile, etc.) sint mult mai eficiente decit o masa de oameni care scandeaza idiot citeva lozinci compuse de poeti ratati. In cazul de fata, o lupta serioasa pentru drepturile LGBT poate avea consecinte vizibile, precum recenta Rezolutie a Natiunilor Unite privind protectia drepturilor homosexualilor (aici). Sint insa convins ca nu poti astepta sa fii luat in serios atunci cind alegi sa iti revendici drepturile cu metode specifice doar clovnilor si circarilor amatori – precum in imaginile de mai jos.

              

Armata e cu noi!

Ca atare simbata, 18 iunie am luat-o pe Arankas de mina si am mers la mars nu pentru a ne manifesta sustinerea (cred ca putem face asta mult mai bine in scris, inclusiv in spatiul virtual) ci din curiozitate. Mai mult, nu aveam de gind sa intram in coloana, ci sa facem poze de pe margine – din pacate insa, ca intotdeauna, planul de acasa nu se potriveste cu cel din tirg. Totul trebuia sa inceapa la Hősök tere (Heroes’ Square) insa coada necuratului a lasat in pace aglomerata piata si a mutat activistii chiar la inceputul bulevardului Andrássy. Puteti urmari traseul intial aici.

Populatie multa, e drept, insa la orele 16:00, cind trebuia sa inceapa marsul, numarul politistilor si al reporterilor il depasea de citeva ori pe cel al manifestantilor. Desi batuti in cap de soarele care ridica temperatura peste treizeci de grade, ultimii asteptau nerabdatori debutul actiunilor: pe ici-pe colo pocneau citeva capace de bere, vreo doi cereau sa se dea drumul la muzica, iar restul se trageau in poze in fata unor bannere minjite rapid cu vopsea.

                     

Patafizica si patalogica

Cu vreo zece minute intirziere fata de ora stabilita, incepe marsul in uralele participantilor, cele doua platforme pe roti se pun in miscare si Lady Gaga – cine altcineva?! – sparge puternic difuzoarele. Citiva activisti agita lozinci atit de aiuritoare si lipsite de orice logica, incit se vede clar ca organizatorilor le lipseste nu doar gindirea rationala, dar si un departament onest de PR. Un cearsaf declara sfidator ‘Fuck norms’, de parca o existenta umana cit-de-cit demna de un asemenea nume poate fi conceputa fara norme. O fatuca (poate de la gender studies?) ne lamureste printr-o contorsiune logica despre relatia de identitate dintre capitalism, sistemul patriarhal si rasism, asta in timp ce o doamna imbracata scump o priveste cu dispret dintr-o vila somptuoasa. O alta fatuca ne spune ca nu sintem destinati monogamiei (evident, toata lumnea stie ca poligamia-i cool) in timp ce amicul ei care nu a auzit cu siguranta de Sartre ne spune cam care-i treaba cu natura umana. In fine, dupa aceste mesaje in engleza (care, impreuna cu limbile auzite ad-hoc, ne-au facut, la modul foarte serios, sa ne indoim de numarul ungurilor sadea participanti la demonstratie) vin si cele neaose, pe care aveti placerea sa le descifrati singuri.

           

Cum am participat involuntar la mars. Prima oara.

Din cind in cind, pe modelul conducerii mortului la groapa, cortegiul funerar dar colorat se opea din mers si un individ cu portavoce (sa-i spunem de acum inainte Evanghelistul István) ne tinea o predica scurta in maghiara si engleza, al carei important mesaj putea fi concentrat in ‘bravo noua, sintem cool!’.

Cum nu ne prea lamurim sfaturile cui sa le ascultam (dupa cum se poate vedea din imaginile de mai jos, existau mai multe categorii de oameni ai legii, unii care-ti luau ochii mai mult decit altii) incercam sa ne indepartam de coloana, sa privim cuminti din rolul de spectatori. Doar ca nu e voie. Bulevardul Andrássy este inaccesibil trecatorilor: altfel spus, daca ai intrat in joc trebuie sa joci! Dupa ce marsul a inceput – din motive de securitate probabil, mai ales dupa experienta din 2008 – nimeni nu intra, nimeni nu iese din coloana! Toate strazile perpendiculare pe bulevard sint blocate de garduri si trupe de asalt, asa ca in cazul in care ataca extremistii din Jobbik (de aici inainte, ‘iobicii’) vei fi frate de oua stricate si rosii rascoapte cu manifestantii…

      

Intre timp, din pamint sau din iarba verde (dupa cum am spus, cel putin teoretic nimeni nu intra pe bulevard si nimeni nu iesea) populatia participanta la mars s-a marit. Nimeni nu se intreaba daca o asemenea inmultire e rezultatul folosirii sporilor sau a butasilor. De data asta nu prea mai vedeai fotoreporteri, oamenii legii priveau de pe margine in costume de tortura (daca luam in calcul canicula de afara), iar sfirsitul cozii nu se prea vedea din locul fruntas in care ne aflam. Sa tot fie cam 500-1.000 de oameni…

‘Dirty faggots!’

Si astfel, cu surle si trimbite, ne apropiem de Oktogon. E clar ca se intimpla ceva acolo, masinile de politie se inmultesc, trupele de asalt si ele, sint garduri si se aude un zgomot greu de deslusit. Ceva ne spune ca sint iobicii, si asteptam curiosi sa vedem ce se va intimpla. O umbrela ar fi fost buna impotriva rosiilor, dar nu ne-am gindit sa luam cu noi. Din fericire, nu a fost nevoie: politistii ne-au pregatit o surpriza noua si o neplacere iobicilor: marsul va ocoli Oktogonul, asa ca platforma pe roti din fata convoiului vireaza spre dreapta, pe o strada perpendiculara pe istoricul bulevard. Noi sesizam momentul, iesim din coloana si ne strecuram printre jandarmi. Acum sintem in mijlocul Oktogonului, in dreapta si in stinga sint coloane de oameni ai legii, intre cele doua coloane citiva ziaristi si… noi. Nu prea inteleg ce pazesc oamenii legii, ca in afara de citiva purtatori de drapele nationale iobicii au fost dezamagitori azi. Mai multi curiosi decit iobici se aflau in spatele gardurilor, dupa cum se poate vedea in imagini. Ocupat cu fotografiatul ciinilor politisti, nu vad ca intre timp raminem singuri intre jardami. Seful vine si ne spune ceva in maghiara, nu intelegem si atunci spune in engleza: ‘leave the street NOW!’. Cum de marsul diversitatii ne saturasem, ne-am gindit ca fotografii mai interesante ar iesi din mijlocul iobicilor, deci ne indreptam inspre ei. Ghinion: totul e blocat de jandarmi si garduri, nu putem ajunge in mijlocul extremistilor. Dezamagiti ca nu putm oferi si partii celeilalte dreptul la expresie si fotografie, o luam pe o strada laturalnica, singura nepazita, gindindu-ne sa plecam acasa…

               

Cum am participat involuntar la mars. A doua oara

… numai ca nu avem noroc. Strada era nepazita tocmai pentru ca facea parte din traseul revenirii marsului pe bulevardul Andrássy, dupa ocolirea pietii Oktogon. Nu stiu cum se face dar, conform motto-ului ‘Nu mai rezist, nu mai rezist o clipa / Si intru iarasi in echipa’ (sursa) ne aflam de data asta in primul rind al coloanei, imediat dupa prima platforma pe roti. Chiar la timp pentru a observa cum, zarind in departare gruparea iobicilor (surprinzator de tacuta in acel moment), adeptii ‘diversitatii’ i-au provocat, ‘foarte vocal’ si ‘extrem de vizual’, folosind gesturile specifice din dotare. Asta ne-a cam invatat sa nu mai facem distinctia intre ‘good guys’ si ‘bad guys’ cit om trai. Evident ca raspunsul nu s-a lasat asteptat – eram departe de iobici, nu am auzit mare lucru, dar faptul ca seful companiei de jandami a dat ordin subordonattilor sa-si puna castile pe cap a fost de ajuns sa ne dea fiori pe sira spinarii. Cum iobicii nu sint tocmai febletea noastra, am hotarit sa continuam marsul in primul rind al coloanei, pentru a ne indeparta cit mai repede de pericol.

  

Insa chiar inainte de a reveni pe Andrássy ne linistim. Citiva ‘fani’ ne intimpina cu gesturi de iubire si sustinere. Le multumim pentru diminutivele cu care ne alinta (imi pare rau ca nu gasesc nicaieri pe net transliterarea in maghiara a englezescului ‘dirty faggots’) si mergem mai departe.

Serios vorbind, ne bucuram sa vedem grupul europarlamentar ALDE alaturi de manifestanti. Bravo liberalilor si democratilor, pacat ca nu au fost si socialistii reprezentati! Un special ‘chapeau!’ pentru persoanele trecute bine de 60 de ani, care ori s-au alaturat manifestantilor, ori i-au incurajat cu zimbete si dans de pe margine. Acuma nu stim sigur ca au inteles ce anume sustin, dar coloana semana cumva cu carnavalul de la Rio, asa ca toata lumea era multumita, asculta muzica si dansa. Doar era Shakira la boxe, ce dreacu!

              

Chiar la intersectia dintre Andrássy si Bajcsy-Zsilinszky ciinii politisti mi-au rupt iarasi inima. Erau practic lesinati sub soarele arzator, nu prea intelegeau ce se intimpla si nu se gasea pic de apa proaspata in jur. Handlerii lor, intre timp, faceau exces de zel: multimea mai mult decit prietenoasa din Deák Ferenc tér nu este lasata sa se alature coloanei. Pierduta intre coloana, politisti si privitori, o ambulanta pe doua roti nu e de ajuns sa ne incredinteze ca in caz de urgenta primim ajutorul necesar.

  

Ultima parte a marsului, desfasurata pe Bajcsy-Zsilinszky, nu a avut nimic interesant. Un mosulet insotea coloana de pe margine si dansa dupa propriile-i puteri, la un balcon citiva simpatizanti au incercat sa incropeasca un curcubeu din hirtiutze, iar masinile de politie s-au inmultit precum ciupercile dupa ploaie – spre deosebire de manifestanti, care din cauza oboselii si a soarelui plecau spre barurile invecinate multumiti ca si-au facut datoria. Evanghelistul  István ne opreste pentru o mica predica in fata unei cladiri pe ale carei geamuri era ceva scris (nu am inteles ce inseamna, dar am observat cum cameramanii jandarmeriei filmau intens ferestrele respective) si toata lumea ofteaza un ‘Doamne miluieste’ cind plecam in sfirsit spre destinatia finala.

           

Ultimii zeci de metri sint facuti pe strada Alkotmány, la capatul careia marsul se opreste. Anul asta Kossuth Lajos, strada pe care se afla Parlamentul Ungariei, este inchisa sustinatorilor diversitatii – e rindul iobicilor sa o ocupe. Dar tot e bun si pe Alkotmány, Parlamentul se vede, iar pe scenna improvizata incep citeva discursuri plictisitoare privind drepturile omului. Atit de plictisitoare, incit oamenii fac orice altceva (maninca, agita steaguri, beau, se odihnesc la umbra, injura iobicii) decit sa asculte discursurile oficiale. E de inteles, veselul cortegiu funerar a tinut mai mult de doua ore in plina canicula!

           

Hai acasa neamule!

Spre final, reporterii si politistii pareau din nou sa ii depaseasca din punct de vedere al numarului pe manifestanti. De data asta, caldura, setea si foamea au cam taiat pofta oamenilor de a-si cere drepturile. Vorbitorii declamau in fata unui public vlaguit si total dezinteresat, dar lasa ca nici discursurile nu spuneau nimic altceva decit ce fain a fost si cit de colorati sintem si cum vrem si noi sa ne putem casatori (Ouuups! Da’ parca nu eram destinati monogamiei!!!!!).

  

Singurul loc mai animat era intersectia dintre Alkotmány si Kossuth Lajos: pe de o parte, sustinatori ai LGBT cu steaguri proprii si care, plini de ura si amenintind cu pumnul in aer, ii catalogau pe cei de dincolo de gard drept ‘fascisti’, intr-o ultima incercare de a provoca vreun eveniment menit sa le ridice nivelul de adrenalina. De cealalta parte, doi iobici mascati si citiva mosnegi indignati care ne aruncau, din cind in cind si fara vlaga, cite un ‘dirty faggot!’ (cam cit erau de multi puteti judeca singuri dupa acest video).

     

ss

     

Si cam asta a fost. Obositi, arsi de soare si insetati am plecat spre casa. Am cam inteles noi ce doresc organizatorii si participantii, dar nu sintem siguri ca un privitor neutru ar fi priceput ce naiba vor oamenii astia imbracati ca la circ, care danseaza pe Lady Gaga si nu cer nimic special. Potrivit organizatorilor, ar mai fi trebuit sa urmeze o ceremonie neoficiala prin care cuplurile LGBT dornice se puteau casatori (nu ni se spune daca doar casatoriile poligame vor fi fost acceptate) si, in final, o eliberare a baloanelor colorate in aer, probabil ceva asemanator cu eliberarea porumbeilor albi de catre cuplurile proaspat casatorite, heterosexuale si extrem de inteligente.

In final, va lasam cu doua fotografii infatisind cite un reprezentant al fiecarei parti a baricadei. Va lasam sa descifrati singur care e iobicul si care aparatorul diversitatii. Asteptam raspunsurile dumneavoastra pe adresa casuta postala… Premiul nu se va trage la sorti.

  

Reclame

Ungaria, my love (5). Ungurul si Romanul

leave a comment »

Ungurii ne dau, evident, o alta dovada de civilizatie si bun simt. Handbalistul roman Marian Cozma a fost ucis de catre doi rromi maghiari in orasul Veszprem (Ungaria). Asta pentru ca a sarit in ajutorul unei barmanite, agresata fizic de cei doi membri ai unui clan mafiot. Care a fost reactia maghiarilor? Au iesit pe strazi in memoria romanului, iar primarul orasului l-a declarat cetatean de onoare post-mortem.

Iar acum imaginati-va ca intimplarea ar fi avut in loc in Romania iar victima ar fi fost un roman de etnie maghiara. Cum ar fi decurs lucrurile? Tot asa? 🙂

Written by Andrei Stavilă

februarie 9, 2009 at 10:36 pm

Ungaria, my love (2). Civilizatie si bun simt

with 3 comments

In episodul trecut va ofeream un exemplu despre modul in care magazinele din Budapesta isi trateaza clientii. Aveam un produs in garantie, dar care se stricase (este vorba de o masina de tuns, pentru ciini) si mi-a fost inlocuit imediat, fara nici un fel de problema, priviri urite, reprosuri, sau alte bazaconii care te asteapta cind indraznesti sa incerci acelasi lucru in Romania. Raluca mi-a atras atentia, totusi, ca si in Bucuresti lucrurile au inceput sa se schimbe in directia buna (aici). Acum vreau sa continui incursiunea in civilizatie 🙂 cu inca trei exemple care, de data asta, mai avem mult pina a le vedea adoptate si de iubitii nostri compatrioti.

In primul rind, in Budapesta nu vezi nici un ciine maidanez. In definitiv, au avut si ei planuri imobiliare multilateral dezvoltate, ca atare cu siguranta au fost si la ei ciini pe strada. Nu stiu cum au rezolvat problema, dar avind in vedere nivelul chinologiei maghiare in comparatie cu al celei romanesti, plus puterea si seriozitatea organizatiilor non-profit de profil (putem compara iarasi), nu prea cred ca solutia a fost una extrem de violenta.

In al doilea rind, si strins legat de primul subiect: proprietarii de ciini string intotdeauna dupa patrupedele lor, atunci cind le scot la plimbare. Am invatat asta pe piele proprie, si intr-un mod nu tocmai placut. Eu veneam din Romania, unde nu am strins dupa ciinii mei si nu voi stringe neam, atita timp cit inca mai sint maidanezi pe strada. De asemenea, cumnata mea din Lille, Franta, imi povestea cum la ei nimeni nu curata, desi uneori cateii isi mai lasa murdariile chiar pe trotuar. Asa ca ma gindeam sa aplic aceeasi strategie. Wroooooong! Mi s-a atras atentia – si la modul foarte civilizat! – sa string murdaria celor doi ciini chow pe care ii am. Si persoanele care mi-au batut obrazul nu erau babe nebune sau mosi nevricosi, ci chiar proprietari de ciini care isi plimbau animalele prin aceeasi zona! De atunci umblu intotdeauna cu pungile la mine. Cum spunea un cititor al acestui blog, „trecerea la civilizatie” nu e tocmai usoara…

A treia chestiune tine tot de curatenie. In zonele unde sint case, veti vedea intotdeauna cum stapinii imobilelor curata trotuarul, uneori si jumatatea de strada, din fata proprietatilor lor. Cel mai clar se vede asta in ultimele doua anotimpuri ale anului. Toamna, o data pe saptamina, de obicei vineri sau simbata, oamenii ies harnici si matura frunzele cazute din copaci. Iarna, imediat cum incepe sa ninga (deci imediat, nu asteapta sa se depuna!) ies in fata caselor si matura zapada de pe trotuar, iar daca e nevoie pun sare, pentru a elimina posibilitatea inghetului. De multe ori fac asta zilnic. Iarasi, am invatat sa fiu civilizat „the hard way”. Intr-o simbata (zi de toamna tirzie), cum venisem mahmur de la o petrecere, am lasat maturatul trotuarului pe mai tirziu. Se depusesera, e drept, cam multe frunze pe trotuar. La un moment dat Alina a iesit in curte si un mosulet a inceput sa-i vorbeasca. Ea i-a raspuns in engleza ca nu intelege maghiara. Omul s-a uitat in jur, a vazut masina cu numarul de Romania parcata in fata casei, i-a aratat frunzele de pe jos si i-a zis in engleza rizind (dar fara nici un pic de rautate in glas): „lazy Romanians!” („romani lenesi!”). De atunci, mahmur sau nu, matur strada cu strasnicie 🙂

Bun, in primele doua episoade despre Ungaria si Budapesta v-am povestit numai lucruri bune. Saptamina viitoare, ca sa nu ma acuzati ca „m-am dat cu ungurii” 🙂 va voi povesti si ceva mai putin placut.

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 27, 2009 at 11:24 am

Ungaria, my love (1). Serviciile

with 5 comments

Debuteaza chiar de azi o noua categorie de posturi – pe care am numit-o, simplu, „Ungaria, my love”. Va cuprinde un serial cu lucruri pozitive si negative despre aceasta tara fascinanta, cu o capitala minunata. Desigur, observatiile mele sint subiective si nu pot fi generalizate. Dar de multe ori ne formam opinii despre un popor sau altul in functie de micile lucruri care ni se intimpla personal. Este exact metoda pe care doresc sa o folosesc aici. Si incep cu eticheta „asa da”!

In aprilie anul trecut mi-am cumparat din Budapesta o masina de tuns speciala pentru ciini, beneficiind de un an garantie. Dupa prima folosire n-a mai mers neam, asa ca am dat fuga la magazin. Persoanele de acolo, care vorbeau engleza mai bine decit mine (in conditiile in care oricine stie ca, in Ungaria, foarte putini indivizi stiu macar o boaba de engleza!) s-au uitat la aparat, l-au intors pe toate partile si mi-au explicat, cu rabdare si bun simt, ca ar trebui sa o desfac, sa o curat si sa o ung cu ulei dupa fiecare folosire.

Buuunnn…. Acum o luna, alta problema: masina mergea in primele doua minute, dar dupa aceea se bloca. Problema de motor, caci de altfel era super-lustruita. Dau fuga iarasi la magazin, unde aceleasi doamne, dupa ce le-am explicat care este problema, au hotarit, fara prea multe discutii, ca este necesar sa imi schimbe produsul vechi cu unul nou. Evident, am ramas masca. Ma intreb, oare cum ar fi decurs aceste doua intilniri daca as fi avut problemele respective in Romania? La cite umilinte as fi fost supus? Si oare as fi beneficiat de garantie? Sa fim seriosi!

Acuma, nu stiu daca personajele respective s-au purtat asa pentru ca eram un strain (evident nu am spus ca sint roman), sau pentru ca acesta este standardul de comportament in mod normal. Ideea este ca, atunci cind voi pleca din Ungaria, voi avea inca o amintire placuta, si un motiv in plus sa ii respect pe unguri. Oare citi straini pot spune la fel despre Romania si despre romani?

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 15, 2009 at 11:23 pm

Imobiliare

with 9 comments

De pe ArhiBlog aflu ca in Bucuresti poti inchiria o garsoniera cu 250 sau 300 de euro (minim!). Unii spun ca dau 400. Nu voi putea intelege niciodata preturile din Romania, indiferent ca e vorba de Bucuresti sau Iasi. Desigur, explicatii rationale exista (cerere mai mare ca oferta, neconstruirea de locuinte noi etc.). Si totusi.

In Budapesta, un apartament cu o camera decent (adica termopane + centrala), mobilat si utilat, costa maxim 60.000 de forinti, adica (la cursul actual, de 270Ft pentru un euro) cam 222 euro. Prietenii mei care au inchiriat un apartament cu trei camere chiar in buricul Budapestei (linga catedrala Sf. Stefan) platesc vreo 350 de euro chirie! Acelasi apartament initial era sa fie scos la vinzare, iar gazda cerea pe el 75.000 de euro!!! Eu insumi locuiesc in „zona 2” a Budapestei (la 35 de minute cu transportul public de centru, sau la 15 minute cu masina). Acum stau intr-o casa cu trei camere si doua curti, pentru care platesc 55.000 ft., adica (la cursul valutar actual) 203 euro! Linga noi, cu doua luni in urma o casa asemanatoare, dar ceva mai mica se vindea cu 55.000 euro!!!

Cam astea sint preturile chiriilor si al apartamentelor in Budapesta. Si sa tinem cont ca e vorba de una dintre cele mai frumoase si civilizate capitale ale Europei (as invita soferii bucuresteni sa faca o plimbare cu masina prin oras, sa vada ce inseamna trafic fluent!)! Si atunci, mirarea mea este totusi una normala, in ciuda explicatiilor rationale: cum se poate ca in orase urite si complet necivilizate precum Bucurestiul sau Iasul costurile chiriilor si al apartamentelor sa fie atit de mari?!

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 15, 2009 at 12:42 am

Fascinanta Romanie – patru vesti: una buna, una rea, doua naspa

leave a comment »

Hai sa ne mai si amuzam putin.

Vestea buna: Ziarul Financiar scrie ca anul trecut romanii au cheltuit 80 milioane de euro pe vodca 🙂 Cum naiba, frate?!!!! Stirea o cititi aici.

Vestea rea (depinde de ce perspectiva ai): pretul la locuinte in Romania a crescut atit de mult, incit inventivii bastinasi de pe plaiurile transilvane au inceput sa colonizeze… Ungaria. Chiar, ce ar fi daca peste 10 ani comunitatile romanesti din Battonya, Dombegyhaz si Mezokovascshaza vor cere autonomie?!!!! 🙂 Stirea aici.

Vestile naspa. Unu: au aparut gadget-uri in materie de „pompe funebre”. „Full options” si in rate. Stirea aici si un comentariu spumos care sincer merita citit aici.

Doi: calugarii romani joaca in fime porno pentru gay. Stirea plus filmul oferit de cei de la Clujeanul aici.