Interactiuni

Posts Tagged ‘unguri

Cum isi face campanie domnul Basescu in Secuime

with 7 comments

[Nota: campania electorala are unele dimensiuni total ignorate de media centrale romanesti, prea ocupate poate cu subiectele „mari” de campanie, precum parerea actualului presedinte despre cum a fost sau nu domnul Antonescu aproape de sotia sa in momentele grele. Una din aceste dimensiuni necunoscute a fost sesizata perfect de George, autorul postului de mai jos si, evident, autorul invitat al „Interactiunilor”. Multumim, George, si te mai asteptam!]

Modul în care a decurs campania electorală din această toamnă ar trebui să ne îngrijoreze. Evident, oameni diferiţi au priorităţi şi temeri diferite, dar cred că, în ciuda diferenţelor, există motive serioase pentru un consens în această privinţă. Mai întâi, atmosfera în care se desfăşoară disputa politică este sufocantă. Instituţiile statului, care ar trebui să asigure un cadru decent pentru o asemenea competiţie, nu-şi fac treaba. Nu înţeleg, de exemplu, cum este posibil ca toată lumea să „asculte” pe toată lumea, inclusiv în clădirea Parlamentului, fără ca procuratura şi SRI-ul să ia măsuri vizibile. Dacă ne îndepărtăm de zona de responsabilitate a statului, nu scăpăm de probleme. Presa a devenit şi ea teren de luptă. Nu e o problemă că un ziar sau o televiziune îşi asumă o linie politică. Este însă o problemă dacă nu şi-o asumă explicit şi cu argumente, dacă atacurile se desfăşoară în imersiune, doar cu un vag periscop, ici şi colo, peste centură.

Apoi, ce ne „oferă” candidaţii? Un spectacol de rinocerizare, de bătălie greoaie, zdrăngănită, de blindate tâmpe care, evident, nu iau prizonieri. Populism şi oportunism, slalom printre temele importante, ritualuri de curtare a unei „majorităţi morale” inventate ad hoc – muncitoare, cinstită-deci-nedreptăţită, vag naţionalistă, creştin-ortodoxă.

Chiar şi în lateralul discursului, simptomele sunt similare. Despre această zonă este postul de faţă – şi nu l-aş fi rugat pe Andrei să-l găzduiască dacă nu mi s-ar fi părut o temă importantă. Iată despre ce e vorba: Preşedintele în exerciţiu doreşte să fie reales. Cum ne convinge? Pentru electoratul român, tema centrală este, în mod anormal, referendumul. Nu cred că aşa se discută o temă fundamentală, cum este reformarea instituţiei-nucleu a statului. Passons. Pentru electoratul vorbitor de maghiară din Secuime, domnul Băsescu are însă un alt mesaj, şi acesta ciudat în felul său. Domnul Băsescu îşi face campanie folosindu-se de imaginea fostului – şi probabil viitorului – premier al Ungariei, Viktor Orbán (sursa).

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (mulţumiri, C) spune aşa:

„Orbán Viktor în tabăra de la Tuşnad: „În turul al doilea aş vota pentru Traian Băsescu”.

„De ce am aştepta până în turul doi?”

Ce este ciudat aici este că domnul Băsescu vrea neapărat să sugereze o strângere de mână (care NU există – atenţie la mâinile lui VO) care să-i aducă voturi. Ciudat, pentru că românilor domnul Băsescu le transmite un mesaj la limita naţionalismului, iar în această imagine apare cu un personaj politic care nu este cunoscut ca un mare admirator sau prieten al României. În timpul guvernării lui VO, relaţiile româno-maghiare au fost adesea tensionate, de ex. pe tema cetăţeniei (nu iau o poziţie, ci observ un fapt). Pe de altă parte, în timpul guvernării socialiste de la Budapesta şi a guvernului Tăriceanu la Bucureşti, au exista şedinţe comune de guvern (de ce nu mai sunt?) şi lucrurile au progresat. Este oare domnul Băsescu oportunist folosindu-se de o imagine care să placă secuilor, chiar dacă este în contradicţie cu discursul său pentru restul populaţiei? Dacă ne uităm pe spatele fluturaşului, lucrurile nu se clarifică.

(click pe fotografie pentru a o mari)

Traducerea (aceleaşi mulţumiri):

De ce să îl votăm pe Băsescu?
1. Pentru că el este politicianul care ştie cel mai bine ce înseamnă automia locală. Ca fost primar, Traian Băsescu ştie că deciziile trebuie luate acolo unde trăiesc cetăţenii; nu la Bucureşti trebuie hotărât ce e bine pentru comunităţile locale.
2. Pentru că el este singurul politician care în cursul vizitelor sale în Secuime niciodată nu a avut mesaje naţionaliste sau xenofobe, dimpotrivă, a vrut să asculte omul simplu, maghiar şi român.
3. Pentru că după ce a promis că miniştrii PDL vor veni cu proiecte cuprinzătoare în judeţul Covasna, acest judeţ a primit în 2009 mai mulţi bani decât în cei patru ani anteriori luaţi laolaltă.
4. Pentru că Partidul Democrat-Liberal, ca şi FIDESZ, face parte din cea mai mare familie politică europeană, Grupul Popular, şi este capabil să creeze un puternic pol de dreapta european.
5. Pentru că Orbán Viktor, preşedintele FIDESZ, crede că Traian Băsescu este acel şef de stat cu care se poate colabora cel mai eficient în vederea consolidării relaţiilor dintre România şi Ungaria, respectiv între maghiarii şi românii din Transilvania.

1. Este un citat, probabil, din Caragiale. Sau Urmuz. Nu comentez prestaţia domnului Băsescu la Primăria Bucureştiului. (Să notăm doar că cel mai mare oraş al României este doar pistă de accelerare electorală pentru mai toţi primarii. Rezultatele se văd, se respiră etc.) Dar mă întreb despre ce autonomie se face vorbire aici? Despre cea în dreptul căreia Preşedintele României a notat apăsat – şi deloc diplomatic – „niciodată” când vizita Budapesta? Iar dacă deciziile nu se iau la Bucureşti, atunci de ce se laudă domnul Băsescu că şi-a trimis miniştrii să asfalteze prin Covasna (la 3.)? Miniştrii şi banii nu au venit de la Cucuieţii de Ciuc. O mână îşi păstrează reflexele centraliste, ca în Dr. Strangelove?

2. – Poate că e ceva adevăr în afirmaţia: “domnul Preşedinte vorbeşte omului simplu”. Am menţionat deja că populismul domniei sale – şi al celorlalţi candidaţi cu şanse – mă irită. Totuşi, dacă îmi aduc bine aminte, domnul Băsescu la Tuşnad a insistat să fie el ascultat. Să fiu clar – naţionalismul din Secuime nu mi se pare mai sănătos doar pentru că e unul minoritar. E bine aşadar că Preşedintele merge acolo, dar maniera de dialog a domnului Băsescu nu e cea mai fericită.

5. – Este o enormitate. Orbán va avea un discurs mai agresiv la adresa României, mai ales dacă intră la guvernare cu extrema dreaptă, iar Băsescu este cel care l-a trimis pe Preşedintele Republicii Ungare la plimbare în martie, ceea ce nu a fost tocmai un act de prietenie (nici maniera Preşedintelui maghiar de a-şi aranja vizita neoficială în România nu a fost una amicală, dar una-i una, alta-i cealaltă).

Cam atât. Este doar un exemplu periferic de Newspeak electoral românesc. Poate ajută, unii zic asta despre exemple.

Reclame

Written by Andrei Stavilă

noiembrie 17, 2009 at 7:07 am

Ungaria, my love (5). Ungurul si Romanul

leave a comment »

Ungurii ne dau, evident, o alta dovada de civilizatie si bun simt. Handbalistul roman Marian Cozma a fost ucis de catre doi rromi maghiari in orasul Veszprem (Ungaria). Asta pentru ca a sarit in ajutorul unei barmanite, agresata fizic de cei doi membri ai unui clan mafiot. Care a fost reactia maghiarilor? Au iesit pe strazi in memoria romanului, iar primarul orasului l-a declarat cetatean de onoare post-mortem.

Iar acum imaginati-va ca intimplarea ar fi avut in loc in Romania iar victima ar fi fost un roman de etnie maghiara. Cum ar fi decurs lucrurile? Tot asa? 🙂

Written by Andrei Stavilă

februarie 9, 2009 at 10:36 pm

Ungaria, my love (1). Serviciile

with 5 comments

Debuteaza chiar de azi o noua categorie de posturi – pe care am numit-o, simplu, „Ungaria, my love”. Va cuprinde un serial cu lucruri pozitive si negative despre aceasta tara fascinanta, cu o capitala minunata. Desigur, observatiile mele sint subiective si nu pot fi generalizate. Dar de multe ori ne formam opinii despre un popor sau altul in functie de micile lucruri care ni se intimpla personal. Este exact metoda pe care doresc sa o folosesc aici. Si incep cu eticheta „asa da”!

In aprilie anul trecut mi-am cumparat din Budapesta o masina de tuns speciala pentru ciini, beneficiind de un an garantie. Dupa prima folosire n-a mai mers neam, asa ca am dat fuga la magazin. Persoanele de acolo, care vorbeau engleza mai bine decit mine (in conditiile in care oricine stie ca, in Ungaria, foarte putini indivizi stiu macar o boaba de engleza!) s-au uitat la aparat, l-au intors pe toate partile si mi-au explicat, cu rabdare si bun simt, ca ar trebui sa o desfac, sa o curat si sa o ung cu ulei dupa fiecare folosire.

Buuunnn…. Acum o luna, alta problema: masina mergea in primele doua minute, dar dupa aceea se bloca. Problema de motor, caci de altfel era super-lustruita. Dau fuga iarasi la magazin, unde aceleasi doamne, dupa ce le-am explicat care este problema, au hotarit, fara prea multe discutii, ca este necesar sa imi schimbe produsul vechi cu unul nou. Evident, am ramas masca. Ma intreb, oare cum ar fi decurs aceste doua intilniri daca as fi avut problemele respective in Romania? La cite umilinte as fi fost supus? Si oare as fi beneficiat de garantie? Sa fim seriosi!

Acuma, nu stiu daca personajele respective s-au purtat asa pentru ca eram un strain (evident nu am spus ca sint roman), sau pentru ca acesta este standardul de comportament in mod normal. Ideea este ca, atunci cind voi pleca din Ungaria, voi avea inca o amintire placuta, si un motiv in plus sa ii respect pe unguri. Oare citi straini pot spune la fel despre Romania si despre romani?

Written by Andrei Stavilă

ianuarie 15, 2009 at 11:23 pm

Tinutul Secuiesc fata cu autonomia. Raspuns lui Alex

with 8 comments

Acest post i se datoreaza (si ii este dedicat) in primul rind cititorului meu Alex, si constituie rezultatul incercarii de a raspunde unei importante provocari ridicate de el intr-un comentariu la postul meu anterior (vezi postul: „Rusia vs. Georgia: davai ceas, davai palton”).

Doua precizari initiale. In primul rind, trebuie sa imi cer scuze pentru lipsa promptitudinii in ceea ce priveste raspunsul meu. Momentan ma aflu intr-un sat din Vaslui, conexiunea net e groaznica si site-ul wordpress este, din motive care ma depasesc, aproape inaccesibil. In al doilea rind, ma bucur sa il vad pe Alex din nou activ pe blog. Nu de alta, dar, asa cum am mai spus, rar gasesti oameni care sa critice in mod rational si fara isterie. Iar atunci cind iti gasesti astfel de critici, cel mai cuminte lucru este sa ii pastrezi.

Alex nu accepta foarte usor opinia mea, conform careia asa-zisul „Tinut Secuiesc” (la fel ca si Kosovo, Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria) are dreptul de autoguvernare. Alex ma intreaba: „Explica-mi te rog de ce un locuitor de etnie maghiara al Harghitei de exemplu are dreptul la autoguvernare daca vrea si un locuitor de etnie maghiara al Clujului nu. De ce un locuitor de etnie romana al Covasnei de exemplu (unde romanii sunt 20%) nu are dreptul la autoguvernare daca un locuitor de etnie maghiara al Covasnei decide asa. In fine explica-mi te rog de ce eu ca cetatean roman nu am dreptul la autoguvernare in localitatea mea daca nu imi convine conducerea de la Bucuresti (sa presupunem ca am votat cu opozitia la ultimele alegeri) si nici conducerea judetului, pe cand un cetatean roman de alta etnie are dreptul daca el decide ca nu-i plac “miticii”.”.

Cred ca raspunsul la intrebarea lui Alex ar trebui sa fie un rezultat combinat al ideilor provenite din doua cimpuri distincte ale filosofiei politice :

1) domeniul numit „political obligation”. Intrebarea principala a acestei teme e urmatoarea: De ce legile statului meu au autoritate asupra mea? De ce sint obligat sa respect legile unui stat guvernat de un regim pe care eu nu il accept?

Unii au incercat sa raspunda la aceste intrebari, si s-au dat mai multe raspunsuri. Ofer in continuare doar citeva: a) sint obligat sa respect legile unui stat atita timp cit eu mi-am dat consimtamintul sa traiesc in acest stat, fie si prin simplu fapt ca traiesc in acest stat, ca nu vreau sa emigrez (principiul consimtamintului); b) sint obligat sa respect legile statului care mi-a oferit anumite bunuri si facilitati, precum educatia, salariul minim garantat etc. (principiul fair-play-ului); c) sint obligat sa respect legile unui stat, atita timp cit acele legi sint rezultatul unui proces democratic (principiul democratiei); etc.

Astazi, autorii din domeniu recunosc, in general, ca un singur principiu nu poate justifica intreaga problema a obligatiei politice. Ca atare, au inceput sa combine diverse principii. Personal, agreez o combinatie intre principiul consimtamintului si cel al democratiei. Cu alte cuvinte, sint obligat sa respect legile unui stat atita timp cit: a) am libertatea de a emigra; b) aleg (din varii motive) sa nu emigrez; c) statul este liberal-democratic (adica legile sint rezultatul unui proces democratic, si in plus beneficiez de un cumul de drepturi liberale precum dreptul de a vorbi liber, dreptul de a nu fi discriminat etc. – drepturi garantate prin constitutie si care, in consecinta, nu sint supuse votului popular).

2) Bine, veti spune, dar daca eu, cetatean roman, am asemenea obligatii fata de statul roman (indiferent pe ce principii le bazam), atunci aceeasi obligatie o au si ungurii (evident ca nu e nici o diferenta intre secui si unguri, Alex) din Transilvania, si ei tot cetateni romani. Eu de ce trebuie sa respect legile statului roman, iar ei nu? De ce ar trebui ei sa aiba dreptul de a incalca legile si a se autoguverna?

Imi este greu sa dau un raspuns aici, pentru ca intram in a doua tema de filosofie politica, una pe care deocamdata nu o stapinesc. E vorba de tema secesiunilor. Intrebarea principala a acestui subiect este: au anumite grupuri drept de secesiune – si daca da, ce fel de grupuri si ce tipuri de secesiune? Aici se vorbeste, printre altele, si de conditiile de principiu pe care trebuie sa le indeplineasca un grup pentru a avea dreptul la secesiune (grupul trebuie sa fie majoritar – o majoritate mare, evident – , sa se guverneze democratic, etc.).

Asa ca prefer sa nu intru in aceasta tema pe care nu o cunosc. Haideti sa judecam cu propria noastra minte. Sa luam exemplul Kosovo, care e mai putin sensibil pentru romani decit exemplul Tinutului Secuiesc.

In Kosovo exista o populatie de aproximativ 90 % albanezi si aproximativ 10 % sirbi. Exista un argument principal pro si unul principal contra secesiunii Kosovo. Le prezint intr-o forma mult simplificata. Argumentul contra: Kosovo e o regiune istorica a statului national sirb, e chiar leaganul civilizatiei sirbe. Argumentul pro: Kosovo e populat actualmente de o populatie majoritara de 90 la suta albanezi, o populatie ce doreste sa se autoguverneze, si sa nu fie guvernata de un alt stat etnic.

Acum, mie mi se pare ca argumentul „istoric” trebuie sa paleasca in fata argumentului „uman”. O fi Kosovo parte a Serbiei – dar vorbim totusi de oameni actuali, cu vieti si dorinte proprii. Iar daca una dintre cele mai arzatoare, una dintre cele mai capitale dorinte ale lor este autoguvernarea, nu vad de ce ar trebui sa le fie refuzata, cel putin atita timp cit indeplinesc o suma de conditii ale secesiunii (suma de conditii ce ar trebui aprobata, sa spunem, de Natiunile Unite).

La fel si cu Tinutul Secuiesc. Nu stiu exact care este proportia de maghiari si romani, dar cred ca este una destul de covirsitoare (in favoarea maghiarilor) care sa justifice, alaturi de indeplinirea altor conditii, secesiunea. Un roman din Covasna sau un maghiar din Cluj nu pot avea (deocamdata) acest drept, intrucit etniile reprezentate de ei nu indeplinesc conditiile respective – cel putin nu indeplinesc criteriul majoritatii.

Cred ca, in acest fel, asa-zisul „conflict” roman-maghiar si-ar demonstra caracterul de cea mai mare farsa din istoria relatiilor inter-etnice din Romania.

Numai ca nu trebuie sa uitam aici un lucru extrem de important, si anume viziunea pe care o avem fiecare dintre noi asupra Europei, si asupra chestiunii autoguvernarii in cadrul constructiei europene.

Personal prefer o Europa a regiunilor (Europe des regions) decit o Europa a statelor (Europe des patries). Daca vreti, deci, un fel de federalizare de tip german, unde fiecare land are propriul sau parlament, deci se autoguverneaza, exceptind anumite chestiuni de politica externa, aparare, servicii sociale, etc. – lucruri care tin de guvernul central. Daca, deci, lasam la o parte principiul statului national, etnic si unitar (o frauda, o crima, o mare pacaleala, un construct fals, o iluzie, o absurditate gaunoasa care a facut miliarde de victime in ultimele trei secole) si daca aplicam principiul „Europei regiunilor”, atunci o eventuala „secesiune” administrativa a asa-zisului Tinut Secuiesc, sau a Olteniei 🙂 [in cadrul Europei unite] nu e cu nimic mai grava decit „secesiunea” administrativa a landului Baden-Wurtemberg in Germania.

Putem merge mai departe si putem gindi intregul glob politic in acest fel (stiu, ideea e naiva, dar in nici un caz irationala sau utopica – „you may say that I’m a dreamer / but I’m not the only one…”).

Stiu, oamenii sint prea putin rationali si prea putin doritori de schimbari radicale, fie ele schimbari in bine. Iata, de exemplu, cit de usor a murit promitatorul proiect al constitutiei europene. Sa nu uitam insa ca si proiectul unei Europe unite, propus de nimeni altul decit Immanuel Kant in urma cu 300 de ani, a avut nevoie de atita amar de timp pentru a-si demonstra macar viabilitatea. Sper ca, in timp, ceea ce propun eu aici (inclusiv constitutia europeana) va deveni realitate. Este unul dintre motivele care imi fac atit de draga filosofia si teoria politica.

Fascinanta Romanie – patru vesti: una buna, una rea, doua naspa

leave a comment »

Hai sa ne mai si amuzam putin.

Vestea buna: Ziarul Financiar scrie ca anul trecut romanii au cheltuit 80 milioane de euro pe vodca 🙂 Cum naiba, frate?!!!! Stirea o cititi aici.

Vestea rea (depinde de ce perspectiva ai): pretul la locuinte in Romania a crescut atit de mult, incit inventivii bastinasi de pe plaiurile transilvane au inceput sa colonizeze… Ungaria. Chiar, ce ar fi daca peste 10 ani comunitatile romanesti din Battonya, Dombegyhaz si Mezokovascshaza vor cere autonomie?!!!! 🙂 Stirea aici.

Vestile naspa. Unu: au aparut gadget-uri in materie de „pompe funebre”. „Full options” si in rate. Stirea aici si un comentariu spumos care sincer merita citit aici.

Doi: calugarii romani joaca in fime porno pentru gay. Stirea plus filmul oferit de cei de la Clujeanul aici.

BREAKING NEWS: ungurii, capsunari in Romania!

with 6 comments

Minune, soro! Vin ungurii la munca in Romania! Astazi, gazda noastra Peter a detonat bomba: de saptamina viitoare se muta, cu tot cu nevasta Zsuzsa si copilul Jofi, la Cluj-Napoca! Pleaca sa munceasca acolo! L-am intrebat uluit de ce, si mi-a raspuns ca in Budapesta economia este in stagnare, pe cind in Cluj e in crestere…

Acuma, o sa ma intrebati ce lucreaza Peter. Tineti-va bine: e „landscaper”! Dar nu va ginditi la chestii mari, adica un designer de parculete interioare super-fanteziste, pe care le vezi in marile banci americane. Nu, soro, e muncitor cu sapa!

Acuma, ma intreb si eu: cit poate sa cistige un asemenea om in Romania? Destul de mult, cred, din moment ce si el, si nevasta (care e psiholog si lucreaza cu copiii) prefera sa schimbe ambele job-uri din Budapesta doar pe job-ul lui de saparet in Cluj!

De aici rezulta trei concluzii: (a) Clujul, si poate tot Ardealul, a ajuns paradisul omului care da la sapa. Vreti sa deveniti miliardari? Mergeti in Cluj si plantati copaci!; (b) eu nu stiu ce mai caut cu filosofia mea la CEU. Daca sa plantezi panselute aduce mai multi bani decit sa citesti filosofie analitica, atunci ma bag si eu!; (c) toti sociologii dobitoci care spun ca populatia maghiara se va imputina in Romania vorbesc prostii, cocotati in turnul lor de fildes. Ei nu iau in considerare si fenomenul invers, al ungurilor care n-au nici o treaba cu Romania dar vin aici sa traiasca mai bine. Asa ca nu va mirati daca, in vreo 50 de ani, Transilvania va deveni iarasi „a ungurilor” – de data asta, in sensul ca numai unguri veti afla acolo! [dar asta nu-i nimic, impartim totul frateste, ca asa-i frumos: pastram noi Transilvania, si le dam lor Ardealul 🙂 ]

Una peste alta, eu am ramas blocat. Voi ce parere aveti?

Written by Andrei Stavilă

martie 3, 2008 at 5:45 pm