Interactiuni

Posts Tagged ‘vot

Vara vrajbei noastre

with 2 comments

Nu stiu cind si cum am ajuns aici. De fapt, probabil totul a inceput atunci cind s-a schimbat majoritatea parlamentara iar guvernarea a fost preluata de fosta opozitie. E o explicatie plauzibila, dar seaca. Ne spune ‘cind’, dar nu si ‘cum’. Chestiunea este, cred, una mult mai profunda. In aceste zile (din pacate ar trebui sa spun: ‘in aceste luni’), majoritatea cunoscutilor mei s-a impartit in doua tabere: in ‘uselisti’ si in ‘basisti’. Nu ar fi ceva neobisnuit, daca nu ar exista aceasta ura crunta intre combatanti. O ura cum nu am mai vazut sa nasca interesul politic inca din iunie 1990. Atunci, ziarele vuiau despre cazuri in care familii intregi se desparteau din cauza partizanatelor politice. Acum nu am ajuns chiar acolo. Nu inca.

Nu blamez, spre deosebire de altii, clasa politica pentru aceasta ura de proportii colosale. Nu politicienii ne-au adus aici, din nefericire sintem singurii vinovati pentru ura in care colcaim. Uneori simt atractia nedemocratica fata de sentimentul avut atunci, in 1996, cind o larga majoritate a trimis comunistii la culcare. Aveam 18 ani, imi cumparesem din timp sampania, am deschis-o si am ciocnit paharul cu bunicii mei, apoi am iesit pe strada. In afara citorva nemernici de virsta mijlocie, bunici si nepoti am fost trup si suflet alaturi de ‘victoria democratiei’. Nu imi amintesc nici macar un singur amic sa fi avut atunci alta parere. Eram o singura voce, un singur trup. Atunci cistigaseram: cistigaseram ‘noi’. Si ‘noi’ eram toti.

Cum s-au schimbat atit de radical lucrurile, nu pot sa-mi explic. Cauzele sint atit de multe, incit nici nu merita sa numesc una fara a face o defavoare alteia. Pur si simplu, noi ne-am schimbat. Acum nu mai iesim in strada cu o sticla de sampanie, ci ne anuntam bucuria pe Facebook. Mai rau, acum nu mai sintem ‘noi toti’: acum ne-am impartit in doua tabere si ne injuram. Personal am ales o cale care mi s-a parut mai buna: echidistanta moderata, intrerupta de partizanate minimale bazate pe alegeri clare, concretizate intr-un vot pro sau contra, si atit. Dezastrul alegerii mele nu s-a lasat asteptat.

Cind am sustinut fara rezerve sentinta in cazul lui Nastase, un amic pe Facebook (si nu doar un simplu cunoscut, din nefericire) m-a acuzat pe fata ca as fi ‘basist’. Am ramas uimit, si am lasat discutia balta – nu numai pentru ca nu am inteles o asemenea catalogare, dar si pentru ca am ramas cu un gust amar: omul asta nu ma va mai considera la fel de acum incolo, probabil ceva intre noi s-a rupt iremediabil. Mai tirziu, cind am sustinut fara rezerve referendumul impotriva lui Basescu, am fost acuzat de amici ca sint ‘uselist’. Am incercat sa explic de ce nu sint sub nici o forma ‘uselist’, dar m-am ales cu etichete trimitind la maladii psihice. Mai mult, mi s-au sugerat in mod prietenos chiar si bolile de care as putea suferi. Cel care a spus asta era un necunoscut pentru mine. Prietenul meu, pe al carui ‘wall’ am fost astfel injurat, a preferat sa nu ejecteze imediat respectivul din lista sa. Nici macar un avertisment nu a fost dat. Ne urim in mod direct, e vara vrajbei noastre si trecutul care ne leaga e doar trecut, da-l dracului.

Tot acest prieten al meu (caci imi este prieten, chiar daca nu l-am vazut de mult timp din cauza distantei, si tin la el nu mai putin decit tineam cind ne vedeam) mi-a spus, textual, ca echidistanta mea nu valoreaza nimic: ‘nu pledez pentru echidistanta. A juca rolul echidistantului intr-o perioada de criza este, din punctul meu de vedere, blamabil. Indica raul! Cu probe, fapte, argumente. Si, da, daca asta inseamna sa aperi o tabara fa si asta’. Inteleg, deci, ca in perioadele de criza ori esti partizan (intelegind prin asta partizanul ‘binelui’ asa cum il vede o anumita tabara), ori esti ‘blamabil’, ca sustinator al ‘raului’. Pentru ca sint (sau incerc sa fiu) echidistant, prietenul meu ma considera un reprezentant al raului.

Sintem in plin razboi in aceasta vara a vrajbei noastre. Mai mult, daca incerci sa pastrezi o minima echidistanta si critici cu argumente si o tabara, si alta, atunci te supui tirului ambelor tabere: esti cel mai rau, pentru ca nu esti cu nimeni. Iar cind totusi am hotarit sa votez, din motive pur personale, mi s-a aruncat in fata faptul ca votul meu nu conteaza, ca am votat intr-un referendum ilegal. Deci nici decizia democratica a masei alegatorilor nu conteaza, ca nu trebuiau dracului intrebati. De ce ar fi alegatorii intrebati! Si de ce sa suspendam un presedinte pe care majoritatea alegatorilor nu-l mai vor! Bine ca au stat alegatorii nostrii acasa, ce buna chichita legala am gasit, iata cum am cistigat!

Cel mai rau este ca o asemenea situatie va continua. In cazul in care Curtea Constitutionala va invalida referendumul, ne asteapta doi ani nu doar de lupte politice, ci si de ura continua, o ura afisata peste tot, de la intilniri pina la retelele de socializare. Nu stiu si imi e teama de cum vom iesi din aceasta perioada. Vom putrezi cu siguranta mai mult decit am putrezit. Ne vom insingura mai mult decit ne-am insingurat. Si nici macar nu vom intelege cum am ajuns intr-un asemenea stadiu.

Eu unul nu vreau sa ajung acolo. Imi iubesc prietenii. Si imi iubesc sanatatea mentala care mi-a mai ramas.

Written by Andrei Stavilă

August 4, 2012 at 11:30 am

Recviem pentru Republica Moldova

with 2 comments

Nu ma poate lasa indiferent ceea ce se intimpla astazi in Republica Moldova (aici). Nu vreau sa fiu inteles gresit: desi sint convins ca premizele pentru fraudarea alegerilor au fost indeplinite cu asupra de masura, nu cred ca un vot corect ar fi intors situatia cu 180 de grade. In acest stat baza electoratului o constituie populatia inaintata in virsta si cea din mediul rural. Oameni care, din diverse motive (teama de ceea ce ar putea aduce un viitor incert, sau poate nostalgia anilor tineretii) voteaza in mod constant si sincer cu Partidul Comunist.  Restul electoratului raspindit in lumea larga ori nu este interesat de situatia politica din tara, ori nu este lasat sa voteze (vezi aici). In cel mai bun caz, in cadrul unui vot ireprosabil din punctul de vedere al corectitudinii sale procentele s-ar modifica, dar cistigatorii cauzei ar fi tot comunistii.

Nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ceea ce m-a impresionat profund in cadrul protestelor de azi (aproximativ 30.000 de tineri au iesit poe strazile Chisinaului; altii ar fi sosit din provincie, dar caile de acces in capitala au fost blocate) a fost o pancarta pe care scria, sfisietor: „Nu ne furati viitorul”. Aici, cred eu, se reduce totul. Jocurile politice – tema preferata a Chisinaului in relatiile diplomatice cu Bucurestiul – nu mai au sens aici. Tinerii nu lupta pentru unificarea cu Romania (un ideal nu stiu cit de demn de a fi luat in considerare); ei nu lupta pentru o ideologie, nici pentru principii nationaliste (desi citeva drapele romanesti au aparut in multime). Tinerii protesteaza acum pentru dreptul lor la un viitor normal, si atit. NORMALITATE – iata ceea ce revendica tinerii moldoveni. O situatie politica din care comunismul este expulzat ca ideologie gaunoasa a trecutului; o situatie in care drepturile individuale si cetatenesti de baza sint dorite cu ardoarea omului care nu mai poate respira; un apel deznadajduit catre cei ce au un puternic cuvint de spus in privinta noii ordini mondiale.

Din nefericire insa, apelul lor nu vine intr-un moment prielnic. Statele Unite si Europa au propriile probleme, si singurul lucru de care au nevoie acum este un conflict deschis cu Rusia, sustinatoarea comunistilor moldoveni. Fara sprijin moral international, lipsiti de putere pe plan intern, protestestatarii de astazi vor esua curind. Fata de analistii politici actuali de dincoace de Prut, eu nu cred ca protestele din Republica Moldova se pot asemana cu Revolutia anticomunista din Romania: contextul international este unul total potrivnic tinerilor aflati acum in pietele Chisinaului. Din nefericire, Republica Moldova isi semneaza, inca o data, propria condamnare istorica si politica – daca nu cumva si economica. Iar Statele Unite cufundate in criza economica si financiara – dar si Uniunea Europeana crizata pe problema energiei si divizata in privinta fiecarei probleme de politica internationala – nu pot decit sa priveasca neputincioase inabusirea singurului moment sublim din istoria tragica a Republicii Moldova de dupa caderea Cortinei de Fier.

[N.B.: urmariti cu incredere analizele lui Ion Marandici pe blogul lui. Este o sursa de seriozitate, profesionalism si implicare directa in ceea ce se intimpla in aceste zile in Republica Moldova]

UPDATE. Interesanta corespondenta lui Cristian Ghinea – <a href=”http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5560365-notite-chisinau-alergind-intre-cele-doua-revolutii.htm&#8221; rel=”nofollow”>aici</a>

Blog update: votul si alte ciudatenii tehnice

leave a comment »

1. M-am inscris si eu la RoBlogFest. Nu ca am vreo pretentie la ceva – in primul rind m-am inscris tirziu (azi e ultima zi de vot), in al doilea rind v-as cere prea mult sa ma votati (trebuie sa va faceti intii cont, deci nu se rezolva totul intr-o secunda), in al treilea rind oricum mare popularitate n-am, iar in al patrulea rind, Zamolxis spune ca blogurile din diaspora anul trecut nu au fost primite, iar anul asta n-au nici o sansa. Dar ce sa-i faci, asa-i orgoliul omului, sa ramina ceva pentru posteritate si in plus sa aiba ce povesti nepotilor 🙂 Deci daca totusi vreti sa ma votati pierdeti timpul, apasati in dreapta pe banner-ul respectiv (si daca tot intrati, votati si altii pe care-i am in blogroll si care s-au inscris). Multumesc!

[daca totusi deranjeaza pe cineva banner-ul il pot da jos – cum am spus, nu imi prea pasa]

2. Ceva se intimpla cu tehnica asta avansata- ori nu ma pricep eu. Am doua probleme: abonatii si PageRank-ul. Deci daca va pricepeti, va rog sa-mi oferiti si mie explicatii pentru urmatoarele doua chestii:

(a) PageRank. Pe pagina „Home” a blogului apare PR 6 (a crescut constant in cele 15 luni de existenta a blogului, fara fluctuatii – desi recunosc, 6 e cam mare pentru un blog cu doar 200 unici in medie pe zi, si nu am o explicatie pentru asta). Insa daca accesezi orice alta pagina, sau dai click pe orice articol, PR-ul arata intotdeauna 0. Habar nu am de ce, inseamna ca se inregistreaza pe fiecare pagina in parte si nu pe tot blogul in general – iar „Home”, fiind cea mai accesata, are 6. Dar Zamolxis imi spune ca el a vazut ceva fluctuatii chiar si pe aceasta pagina. Daca are cineva vreo explicatie, sint curios.

(b) Abonatii. Aveam doar doi, iar ieri (duminica) ma trezesc ca-s 12!!!! De unde pina unde? Si aici m-ar interesa o explicatie… Ma rog, sint doar curios, nu sint innebunit dupa trafic – intrucit nu vreau sa cistig bani din blog pentru ca n-am timp si stofa pentru asa ceva – dar curiozitatea vine din febra care m-a apucat odata cu deschiderea blogului 🙂

3. Pregatesc ceva surprize. Ma gindesc la colaborari, dar astept raspunsul persoanelor contactate. Sa vedem ce va iesi. Pe de alta parte, in doua-trei zile voi posta un articol despre Shakespeare si cenzura corectitudinii  politice. Asa ca tineti aproape!

Written by Andrei Stavilă

Martie 2, 2009 at 9:19 am

Postat in Blogosfera

Tagged with , , , ,

Si totusi, nu a cistigat PSD!

with 5 comments

Iarasi s-au facut de tot rahatul institutele de sondare a opiniei publice! Rezultatele partiale oferite de BEC si care reprezinta voturile contabilizate pina la ora 8 (in aceasta dimineata) arata ca PDL a cistigat alegerile!

Iata procentele: PDL: 34,67%; PDS+PC: 33,36%; PNL: 18,18% (Mediafax)

Written by Andrei Stavilă

Decembrie 1, 2008 at 9:36 am

Cu platforma carui partid din Romania va identificati?

with 8 comments

Pe 1 Octombrie scriam aici un Ghid al idiotului in politica. In postul respectiv gasiti trimiteri la citeva teste pe care le puteti face, pentru a va afla apartenenta politica la o doctrina sau alta. Imi parea rau atunci ca nu exista un test care sa ma situeze pe spectrul politic romanesc.

Ei bine, un astfel de test exista! Pe blogul Andreei, gasiti in acest post un link interesant: e vorba – o citez pe Andreea – „despre un proiect al Fundaţiei MRC – cu sprijinul German Marshall Fund – Black Sea Trust – prin care se testează opţiunile politice ale utilizatorilor”.

Mie mi-a iesit ca ma apropii de platformele urmatoarelor partide: PNL (66%), UDMR (62%), PD-L (58%).

Tot Andreea are citeva lucruri interesante de spus despre platformele PNL si UDMR, dar si despre clipul electoral al UDMR (iaca, ii fac reclama gratuita, dar merita!).

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 16, 2008 at 10:19 pm

De ce (si cu cine) votez duminica!

with 2 comments

Desi sint mai mult decit dezamagit si scirbit de clasa politica din Romania, desi duminica e chiar ziua mea (Happy Birthday to me!), am hotarit sa merg, totusi, la vot. Din respect pentru cei care au murit in Revolutie pentru ca eu sa gindesc si sa votez liber. Din datorie fata de rolul meu de cetatean (puteti ride, n-aveti decit!). Si din teama ca, daca nu actionez, vor ajunge in Parlamentul European numai paparude, care ma vor reprezenta volens-nolens, si care ma vor face sa imi fie rusine ca sint roman. Datorita acestor motive, am ales sa votez.

Personal am decis deja ca nu pot vota lista unui partid, pentru simplul fapt ca nici un partid, luat ca partid, nu ma reprezinta. Ma consider un om de dreapta, un liberal convins, dar PNL este departe de a-mi satisface dorintele mele in ceea ce priveste doctrina liberala, the welfare state, si asa mai departe. PNL-ul nu ma reprezinta, la fel cum PSD-ul nu il reprezinta pe un bun prieten, socialist pina in maduva oaselor. M-am gindit deci sa renunt pentru aceste alegeri la ideologie si sa studiez constiincios candidatii propusi de fiecare partid in parte. Am hotarit sa votez lista care contine numele cele mai potrivite pentru a ne reprezenta in Parlamentul European. Asa ca m-am inarmat cu rabdare si am intrat pe net.

Ceea ce m-a socat in primul rind a fost indiferenta partidelor fata de promovarea propriilor candidati. Cele mai importante formatiuni politice (PD, PSD, PNL, PLD) si-au postat pe site-urile proprii listele propuse, si atit. Daca vrei sa afli cite ceva despre fiecare candidat in parte – macar un CV, acolo – nu gasesti neam. Probabil ca oamenii au presupus, dintr-o prea mare stima de sine, ca indivizii propusi sint personalitati atit de mari, incit nici nu mai merita prezentate. E treaba lor, dar eu cum sa votez nume care nu-mi spun nimic, sau de care am auzit in treacat, la televizor?

PSD vine cu o lista cuprinzind cele mai multe nume rasunatoare: Titus Corlatean, Adrian Severin, Rovana Plumb, Daciana Sirbu, Mircea Pascu, Gabriela Cretu. In afara de Adrian Severin, a carui activitate politica internationala se intimpla sa o cunosc relativ bine, si pe care sincer imi doresc sa il vad europarlamentar, nu vad de ce as vota celelalte nume. Ce studii are Corlatean? Cu ce atu-uri europene vine Daciana Sirbu? Ce vrea sa faca Gabriela Cretu in Europa? Liniste totala, si de aici nu pot decit sa concluzionez ca le e teama, din acest motiv nu sint prezentati pe larg: probabil daca le-am citi CV-ul am afla cum nu avem nici un motiv sa-i votam…

La PNL cam aceeasi situatie. Capii de lista sint Renate Weber si Daniel Daianu, oameni pe care iarasi ii vreau in Parlamentul European. Sa spunem ca, un om pus serios pe treaba cum sint eu, are dispozitia si timpul necesar sa caute pe net, pentru informatii suplimentare despre acesti doi candidati. Nu stiu insa citi alegatori chiar fac asta. Undeva la mijlocul listei o vad pe Zvetlana Preoteasa, si imi aduc aminte ca are ceva treaba pe la ministerul educatiei. La urma (evident fara sanse, pusi acolo doar ca sa aduca un plus de notorietate listei) ii vad pe Norica Nicolai si Bogdan Olteanu.

PLD-ul iese in fata cu Theodor Stolojan (nimic de zis, il vad mai bine europarlamentar decit politician in Romania), apoi Dumitru Oprea, rectorul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”. Dar asta o stiu eu, pentru ca am absolvit aceasta universitate: stie cineva din Caracal cine e Oprea? Si in plus, de ce sa il votez pe el, daca deja are atributii pe care moral ar fi sa le duca la bun sfirsit, sau macar sa se ocupe de ele pina la terminarea mandatului? Urmeaza Nicolae Vlad Popa (am auzit de el, e parlamentar, dar nu stiu nimic altceva), iar la finele listei, tot numai pentru notorietate, sint listati Cristian boureanu si Raluca Turcan.

PD-ul m-a enervat cel mai mult. Din toata lista, am auzit doar de Sorin Frunzaverde, Roberta Anastase, si Jean Marinescu. Dar ce au ei in CV ca sa poata fi considerati eligibili pentru PE? Nu aflam, de pe site, decit data nasterii si profesia…

Urmeaza partidele mici, care sint mult mai motivate sa isi prezinte candidatii pe larg: studii, profesie, viata de familie, uneori hobby-uri. La UDMR singurul cunoscut e Gyorgy Frunda, insa restul candidatilor sint prezentati pe larg, si daca vreti opinia mea, oamenii aia, in general (desi exista exceptii), par mult mai bine pregatiti pentru posturile pe care candideaza. PC-ul vine cu informatii in plus, in sensul ca primii trei candidati au pagini web personale. Pacat ca Maria Grapini este absolventa de textile, Irinel Popescu medic, iar Mihai Leu sportiv. De ce sint ei importanti pentru Parlamentul European? Nu ni se spune, evident… La PNTCD, candidatii iarasi sint prezentati pe larg, pacat ca au expirat de mult timp: chiar vreti sa ii vedeti in PE pe Vasile Lupu sau Petre Marian Milut? Sau pe ratatul politic Aurelian Pavelescu, traseist convins? Pacat de Gheorghe Ciuhandu, aveam o impresie buna despre el cind a intrat in politica, dar de atunci nu am prea auzit mare lucru despre el.

In fine, ultima lista pe care am studiat-o a fost cea a PIN. Sincer, o surpriza placuta, desi doar Lavinia Sandru reprezinta un nume sonor. Restul sint oameni foarte (surprinzator de) tineri, cu studii interesante sau job-uri faine. Pacat ca n-au sanse, si pacat ca sint uneltele sefului lor de partid, care mi se pare sincer complet idiot.

In rezumat: as dori sa votez o lista care sa-i cuprinda pe Renate Weber, Daniel Daianu, Adrian Severin si Theodor Stolojan. Pe restul ori nu-i cunosc, ori nu sint convins ca au ce cauta in Parlamentul European. Din pacate insa, o asemenea lista e imposibila. Asa ca voi vota lista care ii cuprinde pe macar doi dintre ei – adica lista PNL. Dar ma grabesc sa spun ca asta nu inseamna o sustinere directa pe care o dau PNL-ului. In nici un caz.

Cit despre uninominal… Pentru ca sincer cred in virtutile unei reprezentativitati mai mari a optiunilor populatiei, si in consecinta, pentru ca sincer nu imi place un parlament cu doar doua partide politice, pentru ca nu vreau sa vad un parlament cu personalitati de genul Irina Loghin, ajunsi acolo doar datorita notorietatii lor – voi vota impotriva uninominalului lui Basescovici. Eu unul prefer proiectul Pro Democratia.

Written by Andrei Stavilă

Noiembrie 24, 2007 at 2:05 pm